Miracolul din Merișani

În urmă cu exact optzeci de ani, Mircea Eliade scria ceva răscolitor de-a dreptul: ”Nu există boli, ci numai bolnavi”.

Întorcându-ne puțin în timp, prin anii 80, eleva de numai nouă ani, Alina Ion, sub imboldul a ceea ce trăise și văzuse în satul străbunicii sale Merișani/Teleorman, începea să îngrijească de una din femeile locului, tanti Marcela, vecina de peste drum. Mâncat, spălat, băut, plimbări și câte și mai câte, toate făcute cu inima unui copil inocent care descoperea viața și greutățile ei în forma pură, adevărată. Fără a ezita, fără a se da bătută. A fost prima ei încercare și o reușită care s-a întins pe parcursul a doi ani. De atunci, tanti Marcela este în permanență în rugăciunile Alinei alături de una dintre cele mai dragi ființe de pe fața pământului, femeia care i-a insuflat dragostea pentru alinare și devotamentul pentru suferință. Străbunica. O femeie cât o mână de om, cu o putere și o dragoste nețărmurită, care a moșit timp de zeci de ani mai toți copii satului. Și care, pe deasupra, i-a avut în grijă și pe mulți bătrâni ai satului. Ca printr-o minune, ca tabloul mântuirii să fie complet, Alina i-a spus preotului Ilie, parohul bisericii din sat de pe vremea aceea că, ”atunci când va fi mare”, ar vrea să construiască din banii ei o biserică.

Ctitoria din Merișani, visul devenit realitate

Trei mari vise a avut Alina de când se știe, iar pe primele două deja și le-a îndeplinit.

În anul de grație 2016 biserica și pictura noii biserici, care, de altfel, poartă hramul Sfântului Dimitrie Cel Nou și al sfintei cuvioase Parascheva, au fost sfințite de Episcopul Alexandriei și al Teleormanului, părintele Galaction împreună cu înalți oficiali ai Bisericii Române Ortodoxe. ”Am ținut minte vag la vremea respectivă că o fetiță mică de numai nouă ani mi-a spus că va face aici o biserică din banii strânși de ea. Alina a fost și va rămâne o femeie ambițioasă, credincioasă și puternică” ne-a spus părintele Ilie, fostul paroh al bisericii, cel care i-a și predat ștafeta preotului Paul care a trecut la cele veșnice cu puțin timp înainte de a fi sfințită această nouă ctitorie. ”Dacă vă doriți cu adevărat un Centru de îngrijire bătrâni la superlativ, care are oameni specializați pe îngrijire paliativă și recuperare medicală, vă rog să căutați Centrul pe care l-a făcut chiar lângă noi Alina Ion”, spunea, cu sufletul la gură, Maica Stareță a Mănăstirii Pasărea, Stavrofora Mihaela Costache.

Terapie pentru suflet

În primăvara anului 2018 l-a inaugurat iar acum, pe data de 14 a lui noiembrie, Centrul său împlinește primele șase luni de existență.

Și-a văzut visul cu ochii în anul în care a mai adăugat, peste ceilalți patruzeci, alți doi ani de viață trăită în slujba celor care au cu adevărat nevoie de tratament. De terapie pentru suflet. A fost anul în care l-a primit în ”propria sa casă” pe primul pacient pe care-l avea de îngrijit. La Centrul Sfântul Sava de lângă București. Aici i se oferă asistență medicală 24h/24h, mâncare din belșug ca și cum ar fi acasă, super condiții de cazare în rezerve de câte două paturi, masaj și recuperare medicală în porție zilnică, plimbări și jocuri interactive, manichiură, coafură, pedichiură și îmbăiere asistată dacă este cazul la fiecare două zile. Așa cum visase de când era mică: să aibă o casă a ei plină de bătrâni! La o luna de la deschidere, Carmen Postolache, un beneficiar al Centrului scria: ”Acum știu ce înseamna Alina. Alina înseamnă cu siguranță alinare, empatie, generozitate, dragoste de oameni. Sunt o norocoasă că v-am cunoscut și că ați făcut parte din viața noastră chiar și pentru „o clipă”. Vă îmbrățișez cu drag și vă mulțumesc din suflet pentru TOT! Este unul din mesajele cu o mare încărcătură emoțională și spirituală care curge pe pagina de socializare a Alinei. Alte sute de mesaje îi inundă zilnic telefonul, cu fel de fel de cuvinte de laudă și mulțumire. Dacă arunci un ochi pe pagina femeii de acum care, la doar opt nouă ani visa să îngrijească de bătrâni în propria ei casă, nu poți să nu remarci sutele de mesaje ale aparținătorilor acestora, toate dar absolut toate exprimate într-o notă de recunoștință și bun simț. Căci ce altceva poate să însemne noul Centru deschis de Alina Ion în apropiere de București când tu bătrân, suferind și bolnav ești trimis acasă de statul român care îți spune franc în față că e incapabil să te îngrijească, să te trateze și să te facă bine după ani și ani de contribuție la sistemul public de sănătate?