Sacralitatea, arma cu gloanțe a părintelui Tănase

Cu puțin înainte de marea sărbătoare a nașterii Domnului, preotul paroh al bisericii Bucur Ciobanu, Ionuț Bărbulescu, își începe cuvântul de după slujba de duminică invitând crediincioșii la un pelerinaj în ținutul creștinesc al părintelui Tanase, la doar câteva zeci de kilometri de București. Pe chipurile oamenilor prezenți la slujbă se poate remarca ușor bucuria și dragostea pe care o afișează față de semenii lor cei mai puțin norocoși.

Un autocar plin cu pelerini de toate vârstele și tot felul de daruri lumești adunate pentru familiile nevoiașe din Valea Plopului, pornește sâmbăta de dinaintea Crăciunului într-o călătorie nouă, nițel misterioasă, căci locul este mai degrabă cunoscut de noi toți din povești. Ce încântare! Rugăciunea de dimineață, prin vocea duioasă a parintelui mirean Ionuț, se face imediat simțită. Drumul și vremea se arată cu adevărat splendide, motiv pentru a poposi la slujba de la mănăstirea Ghighiu, ctitorie de pe vremea mitropolitului Nectarie și un important monument istoric de arhitectură și artă. Se pleacă spre întâlnirea cu părintele Tănase gustând colivă primită de la măicuțele mănăstirii.

Dorința de a-l întâlni și cunoaște pe tatăl copiilor abandonați și a celor orfani, cel care cunoaște mai bine decât oricine crima făcută prin avort, este copleșitoare. Pe dealurile din apropiere, înainte să ajungem la locația propriu zisă, vedem primul paraclis auster. Suntem curioși ce-o fi cu el. Ne apropiem de primele așezări de case și dăm peste primii voluntari sosiți în Valea Plopului. S-au oferit să vină la tăiat de lemne, ne spune supraveghetoarea locului. E totuși un anotimp geros. În curtea mare, în fața clădirii mari și a bucătăriei, se vede deja un container care așteaptă să fie descărcat. Tot din donații. Parintele Tănase se zărește pentru câteva momente și dispare imediat. Aflăm că are o obligație morală față de cineva care-i fusese foarte apropiat. Arhitectul care desăvârșise toate casele locului a pierit într-un cumplit accident de mașină. O astfel de pomană nu-i de ratat. La un moment dat va sosi și părintele, eram siguri de asta.

Urmează la descărcat autocarul nostru. Din mână în mână, așezați în șir indian, cum ne-au îndrumat duhovnicii care ne-au insoțit tot drumul, trimitem tot ce am adus de acasă în două locuri diferite: cutiile și sacii cu haine sub ștreașina de afară, alimentele în camara specială. Am fost imediat chemați să ascultăm istoria proiectului de la Valea Plopului. O istorie presărată cu triste amintiri, necazuri și piedici de tot felul, dar mai ales o istorie presărată cu multă credință. Suntem invitați să vizionăm biserica din curte și imediat să servim masa de prânz, semn al bunei ospitalități creștine dincolo de toate. Apare și părintele Tănase, care schimbă câteva vorbe cu unii dintre pelerinii așezați la mese. La așezământul din Valea Plopului nu există masă fără rugăciune. Afară bate de seară. Celălalt preot care slujește aici, alături de părintele Tănase, ne-a pregătit o cafea fierbinte de drum.

Înainte să ieșim din localitate, un puștan de vreo șaisprezece ani ne roagă să coborâm din autocar pentru a pătrunde în casa și în lumea familiei sale, a unei familii cu copiii de care părintele Tănase se îngrijește cu mic cu mare. Nu exista casă construită de acest părinte, din cele câteva zeci construite până acum, fără ca acestea să aibă la intrare și un mic locaș de rugăciune. Un paraclis în miniatură. Înăuntru, o casă absolut normală care oferă toate condițiile civilizate de trai. Alături de ei, o localnică de vârsta a doua, un fel de mamă a copiilor, care de voie de nevoie stă și are grijă de cele patru, cinci suflete povățuite și ajutate de părintele Tănase să aibă un alt parcurs al vieții decât cel la care nici măcar părinții lor biologici nu ar fi putut visa. Iar acest lucru se întâmplă anual cu sute de copii, cu mame maltratate și abuzate și bătrâni însingurați care găsesc la Valea Plopului bătaia inimii lui Dumnezeu.

„Trebuie să pricepeți” ne-a spus părintele Tănase atunci când l-am rugat să stăm de vorbă pe îndelete despre principalele provocări ale lucrării și misiunii sale în Valea Plopului. Interviu pe care îl veți putea citi negreșit în această săptămână, când va fi publicat.

dana 021

dana 023

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

0 comments on “Sacralitatea, arma cu gloanțe a părintelui TănaseAdd yours →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.