Îl caracterizează seriozitatea, bunul simț și, de departe, implicarea în rezolvarea problemelor clienților. În calitate de șef al gigantului Opel în România, Cristian Milea face față cu brio tuturor provocărilor aduse de specificul industriei auto cu atât mai mult atunci când vorbim de programul național de innoire al parcului auto.
Ce beneficii aduc voucherele din programul Remat pentru Opel România sau credeți mai degrabă că acestea încurcă cumpărătorul final?
Acest răspuns prezintă de fapt două aspecte. Și anume, unul este cel general, adică cel care plasează marca Opel în peisajul industriei auto românești și, din această perspectivă părerea mea este aceea că programul Rabla nu este unul actual, nu este unul care împinge piața aceasta ca un catalizator, este mai degrabă un program care este în pierdere de viteză și care produce distorsiuni. Pentru că, pe de o parte, cumpărătorul s-a obișnuit cu niște prețuri de achiziție care sunt deteriorate cu valoarea acestui voucher Remat și, datorită longevității programului, este cumva ca un dat pentru cumpărătorul român. Apoi, dacă tratez acest subiect strict din perspectiva mărcii Opel nu pot să nu remarc că marca a avut rezultate foarte bune în ultimii ani în programul Remat, media de penetrare fiind peste limita obișnuită a mărcii Opel în România, de aceea putem vorbi și de rezultate foarte bune. Acest lucru nu mă face să îmi schimb depoziția pentru necesitatea unui astfel de program. Cred cu tărie că este necesar un program care să faciliteze ieșirea rablelor din țară și nu cred că acest lucru trebuie legat ombilical de achiziția unui autovehicul nou, unde este necesară subvenționarea vânzării anumitor categorii de produse. Fiecare dintre operatorii economici are puterea de a face această chestiune conform politicilor sau nevoilor sale acordate de bună seamă la nevoile pieței pentru că, altfel, lucrurile ar degenera.
De ce există în programul Remat un bestseller Opel?
Pentru că, de pildă, raportul preț calitate în viziunea cumpărătorului Remat pentru un Astra Sedan este unul extrem de bun și avantajos. Istoric vorbind, acest lucru se întâmplă de mai multă vreme.
Care a fost anul cu cele mai bune vânzări de autoturisme din punct de vedere al programului Rabla?
Este destul de greu de spus fiindcă piața auto a trecut prin niște schisme în ultima vreme, dar dacă ne uităm puțin în urmă, respectiv în 2007 și vedem care era numărul vehiculelor noi pe care le vindea industria auto – atunci depășea trei sute șapte zeci de mii de unități vândute și ajungem la anul de grație 2014 când ajungem la până în optzeci de mii de unități vândute, deja diferența este una colosală. Să ne raportăm la acest program în cifre absolute nu face sens, iar dacă ne uităm la procentele de participare la acest program în total piață, eu personal cred că în anii de criză, 2008 – 2009 acest program a făcut cea mai bună treabă și a fost cel mai eficient. Vă aduc aminte că era perioada în care acest tip de programe rula în întreaga Europa. România, în schimb, este una dintre puținele țări în care programul Remat rezistă și în anii post criză.
Cum vedeți desfășurarea programului Rabla pe 2018?
Din perspectivă guvernamentală nu pot să știu cum va fi derulat acest program însă eu cred că un răspuns foarte corect la cererea pieței ar fi acela în care Ministerul Mediului se ocupă îndeaproape de ieșirea rablelor din parc iar acest program Rabla subvenționează performanța vehiculelor înmatriculate din perspectiva poluării mediului. Este foarte simplu, poluatorul plătește în toată Europa civilizată. Atunci când introduci pe piață mașini nepoluante, filtrul ar trebui să fie emisiile de CO2. Părerea mea e că ar trebui subvenționate acele vehicule care sunt prietenoase cu mediul, fapt care conduce către o evidentă îmbunătățire pentru ce înseamnă socialul românesc în ansamblu său. Cred că îmbunătățind nivelul de CO2 pentru mașinile pe care le înmatriculăm și, în egală măsură, având grijă să scoatem din parc cele mai poluante mașini deja facem un mare pas înainte fiindcă totodată îmbunătățim și siguranța rutieră. Îmi este teamă că anul acesta vom depăși cinci sute de mii de unități mașini aduse din afară și, din nefericire pentru noi toți, marea lor majoritate o reprezintă mașinile cu vârstă de peste zece ani. Care, cu tot respectul, nu au cum să fie un element de siguranță a circulației pe șosele. De aceea cred în continuare că Remat-ul ar trebui să fie personalizat în așa fel încât să vizeze ieșirea rablelor din țară și, într-o secvență separată, înmatricularea mașinilor cu emisii reduse. Mașinile electrice sunt vârful de lance al acestei problematici. Dacă legiferăm astfel înmatricularea vehiculelor și adăugăm în plus o componentă care legiferează posesia acestuia, așa cum se întâmplă în toată Europa civilizată, putem ajunge foarte devreme la a putea controla ce avem în parcurile auto din România. Parc care, după Bulgaria, cu tristețe o spun, este cel mai îmbătrânit din Europa, fapt care aduce pentru toți românii numai deservicii.
Vedeți ca fiind plauzibilă viziunea de a circula cu mașina electrică pe șoselele patriei în următorii zece ani?
Da, am văzut că există interes inclusiv la nivelul statului, doar că realitatea locului este puțin diferită de ce se întâmplă în Vest, dar văd România aliniată la eforturile care se fac pentru tipul acesta de vehicule în Vest.
