Îi trec pragul casei sute de oameni. Unii dintre ei chiar încearcă să le negocieze prețurile deja mici pe care le au obiectele de artă muncite cu vârf și îndesat. Cu toate acestea, cu o modestie rară, familia de meșteri olari Georgeta și Costel Popa din Horezu se încăpățânează să-i trateze pe oameni așa cum sunt, fără să-i judece, fără să le reproșeze ceva și, mai ales, fără să nu le lase la preț. Fiecare oaspete pleacă din atelierul lor de acasă cu o bucurie de nedescris.
Costel Popa, unul dintre puținii meșteri de artă ceramică de la Horezu a învățat meserie de la părinții lui acum treizeci de ani. Tot în acele timpuri a învățat meserie și soția lui, cu care își împarte de atunci mai tot timpul în atelierul de ceramică din localitatea vâlceană. Popa, astăzi unul dintre cei mai renumiți meșteri de artă ceramică autentică de Horezu recunoaște că secretele meseriei le-a furat de la părinți. Secretele sunt acele detalii care se moștenesc din familie în familie în așa fel încât niciunul din acestea să nu fie cunoscut de o altă familie de olari din zonă, astăzi foarte puține la număr. ”Încă vreo șase ar mai fi”, ne mărturisește Costel Popa. Din cauza faptului că cei tineri prea puțin s-au mai apucat de meșteșugit ca să ajungă olari. Fiindcă este o meserie grea, chiar dacă este bănoasă. Atunci când Popa a început să fure meserie de la părinți în urmă cu peste treizeci de ani erau în jur de opt, nouă familii de olari meșteșugari în Horezu, adică cu numai trei în plus față de acum. Mai sunt însă în oraș și alte patru, cinci familii care s-au apucat de olărit între timp fără a avea însă o tradiție în familie în ceea ce privește acest meșteșug.
Oalele de sarmale de Horezu
Pe vremurile părinților sau bunicilor lui Costel Popa pământul (lutul – n.r.) se juca cu picioarele. În anul 2018 există malaxor, roată electrică, râșniță electrică, fapt care ajută mult la performanța obținerii mai multor obiecte de artă în același timp. Ceea ce nimeni nu știe însă, ne spune Costel Popa, este faptul că acele oale celebre de sarmale care se vând peste tot ca fiind de Horezu sunt, de fapt, niște făcături. Pe când în alte centre de ceramică, cum ar fi cele de la Corund, Sisești, Slătioara, pământul este mai nisipos, ține la fiert și meșterii fac și oale de sarmale. În afară de acest aspect, mai există și un alt secret. Pe pământul care ține și la fiert nu se poate aplica decorul de Horezu. Culoarea se usucă foarte repede, ne explică meșterul de Horezu, Costel Popa. Platourile sau farfuriile pe care le creează Popa în propriul atelier ale căror dimensiuni sunt diferite, de la cele mai mici la cele mai mari, se pun la cuptor timp de doisprezece ore la o temperatură care ajunge la 900 grade Celsius. Gama de producție este una foarte largă: cești, căni, ulcioare, boluri, ciorbalâc, etc. În jur de o mie de obiecte pe lună. Ceramica ca artă este foarte solicitantă, dacă o faci cu plăcere și pasiune așa cum o simți în cazul meșterului Costel Popa. Nu există concediu sau zile libere. Se muncește non stop, mai ales atunci când ai acasă trei copii pe care-i ai de întreținut.
Ceramica de Horezu a intrat în Patrimoniul UNESCO
Popa și-ar dori să se facă mai mult pentru ceramica de Horezu, în sensul de a obține anumite facilități fiind vorba despre Patrimoniul UNESCO, din care face parte și ceramica de Horezu. ”Și un zidar și un meșter de Horezu plătește aceleași taxe și impozite, nu văd nicio deosebire între cei doi, din păcate”, punctează Costel Popa. Prețurile la obiecte sunt stabilite întotdeauna în acord cu piața, acestea rămânând la fel de cel puțin patru, cinci ani de zile. ”Nimeni nu știa de Horezu fără ceramica de aici!”admite Popa actuala și vechea dezvoltare a orașului de lângă renumita Mănăstire de Hurezi, cea a Brâncovenilor. Într-o intervenție pe care o face de față cu noi, soția meșterului popular Costel Popa din Horezu vede ceramica de Horezu pe care o creează ca pe niște copii. ”Toate obiectele pe care le facem cu dăruire și cu drag consider că au suflet”.Chiar dacă este cumva îngândurată atunci când se apucă de treabă, când dă drumul la roata olarului soția lui Costel Popa pur și simplu începe să uite de griji și de probleme. Păstrează la fel de bine secretele familiei în această artă unică în lume dar, în virtutea sociabilității de care dă mereu dovadă, împărtășește și cu alți dornici din secretele meseriei. Gramajul obiectelor este făcut din ochi și este același indiferent despre ce obiecte vorbim. Greul, recunoaște soția meșterului Popa, este la cuptor. Acolo poți să strici tot ce s-a muncit într-o lună de zile. Din trei copii pe care-i au, doi au moștenit deja arta olăritului și, atunci când au timp, se ocupă de ea.
