Dan Șucu, miliardul care a uimit recent lumea fotbalului prin achiziționarea pachetului majoritar al clubului italian Genoa, ascunde un trecut controversat ce ridică semne de întrebare asupra ascensiunii sale fulminante. Documente exclusive obținute de la CNSAS dezvăluie că Șucu a fost recrutat ca informator al Securității în 1984, la doar 21 de ani, sub numele conspirativ “Mircea Crișan”. Însă aspectul cel mai îngrijorător este că dosarul său, deschis în perioada comunistă, nu a fost niciodată închis oficial de către SRI după 1989.
Dan Șucu, omul de afaceri român care a uimit recent lumea fotbalului prin achiziționarea pachetului majoritar al clubului italian Genoa, ascunde un trecut controversat ce ridică semne de întrebare cu privire la ascensiunea sa fulminantă în lumea afacerilor și a sportului. Documente exclusive obținute de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) dezvăluie că Șucu a fost recrutat ca informator al Securității în august 1984, pe când era doar un student de 21 de ani.
Recrutarea tânărului Dan Șucu.
Conform raportului de recrutare, Șucu Dan Viorel (numele său complet) a fost racolat sub pretextul “încadrării informative a grupurilor de turiști străini”. Ofițerii Securității îl descriau ca fiind un “tânăr serios, conștiincios, inteligent și cu spirit de orientare”, calități care l-au făcut o țintă ideală pentru serviciile secrete ale regimului comunist.
La momentul recrutării, Șucu era student în anul III la Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini din cadrul Institutului Politehnic București și lucra ca ghid colaborator extern la ONT “Carpați” București, fiind atestat pentru limba engleză. „Mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane” apare în angajamentul semnat de Șucu pentru fosta Securitate.
Angajamentul și activitatea informativă
Șucu a acceptat fără rezerve propunerea de colaborare, semnând un angajament în care se obliga să informeze Securitatea despre “toate datele și informațiile pe care le va constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini”. Pentru activitatea sa informativă, și-a ales pseudonimul “Mircea Crișan”.
Dosarul său conține numeroase note informative despre turiști străini, diplomați și chiar despre atașatul militar american. Într-o notă din noiembrie 1987, Șucu relata detaliat despre o întâlnire cu George Strîmbu, atașatul militar al SUA, oferind informații despre discuțiile purtate și impresiile sale.
Informații despre diplomați americani
Una dintre cele mai interesante note informative furnizate de Șucu se referă la o întâlnire cu George Strîmbu, atașatul militar al SUA în România. În nota datată 25 noiembrie 1987, Șucu oferă detalii despre conversațiile purtate și comportamentul diplomatului american: “Subiectul a însoțit în seara zilei de 24.11.1987 pe atașatul militar al ambasadei SUA, Strimbu George, la restaurantul Favorit din Poiana Brașov. Din cele discutate am înțeles că un atașat este trimis de obicei pentru o perioadă de doi ani și că S.G. nu a avut o reședință stabilă în timpul carierei sale militare și a fost mutat din stat în stat din confederația americană.” Șucu a reușit să obțină informații personale despre Strimbu, notând că acesta “a terminat facultatea de științe economice și a continuat cu cea de științe politice”. De asemenea, a raportat că diplomatul american “a avut o slujbă asemănătoare acum șase ani în URSS”.
Conexiuni cu SRI după 1989?
Un aspect îngrijorător este faptul că dosarul lui Șucu, deschis în 1984, nu conține nicio mențiune despre închiderea sa după căderea regimului comunist în 1989. Acest fapt ridică întrebări serioase despre posibila continuare a colaborării sale cu serviciile secrete și după Revoluție. Experții în securitate națională sugerează că absența unei note de închidere a dosarului ar putea indica faptul că Șucu a continuat să furnizeze informații și după 1989, posibil către Serviciul Român de Informații (SRI), succesorul Securității.
Implicațiile în lumea afacerilor și a fotbalului
În lumina acestor dezvăluiri, ascensi unea fulminantă a lui Dan Șucu în lumea afacerilor și mai recent în fotbalul românesc și internațional capătă noi valențe. Oare conexiunile sale din trecut și posibilele legături actuale cu serviciile secrete au jucat un rol în succesul său? Dan Șucu este cunoscut publicului larg ca fondatorul companiei Mobexpert, unul dintre cei mai mari retaileri de mobilă din România. În ultimul an, el a intrat puternic în lumea fotbalului, devenind mai întâi acționar majoritar al clubului Rapid București și investind masiv în echipă.
Recent, Șucu a uimit lumea fotbalului internațional prin achiziționarea pachetului majoritar al clubului italian Genoa pentru suma de 40 de milioane de euro. Această mișcare a stârnit numeroase întrebări în Italia, unde unii experți se întreabă dacă nu cumva există conexiuni sau facilități necunoscute care să explice această achiziție aparent riscantă.
De ce tace Dan Șucu, dar mai ales Serviciul Român de Informații?
În încercarea de a clarifica aspectele controversate legate de trecutul lui Dan Șucu și posibilele implicații în prezent, am adresat o serie de întrebări atât Serviciului Român de Informații (SRI), cât și domnului Șucu însuși. Aceste solicitări, trimise în data de 20 ianuarie 2025, au rămas fără răspuns până în momentul publicării acestui material.
Întrebările adresate SRI vizează aspecte cruciale precum motivul pentru care dosarul de informator al lui Dan Șucu nu a fost închis oficial după 1989 și posibila continuitate a colaborării acestuia cu serviciile de informații. De asemenea, am solicitat clarificări cu privire la relevanța actuală a informațiilor din dosarul său și potențiala utilizare a acestora pentru a-l influența după căderea regimului comunist.
În ceea ce-l privește pe Dan Șucu, l-am întrebat direct dacă a fost conștient de faptul că dosarul său de informator a rămas deschis după 1989 și dacă a continuat să furnizeze informații serviciilor secrete. Am solicitat, de asemenea, opinia sa despre impactul activității de informator asupra carierei sale ulterioare și despre faptul că SRI nu i-a închis oficial dosarul.
Lipsa de răspuns din partea ambelor părți ridică întrebări suplimentare și lasă loc pentru speculații cu privire la natura relațiilor dintre serviciile secrete și unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din România, recent intrat și în lumea fotbalului internațional. Potrivit documentelor oficiale de la CNSAS, publicate în exclusivitate de publicația noastră, microfilmarea efectuată de Serviciul Român de Informații în 1996 se realiza pe când materialul clasat se afla în arhiva serviciilor secrete, pe vremea când Parlamentul României începuse dezbaterile pentru crearea și funcționarea instituțională a CNSAS, ce avea să se ocupe de dezvăluirea identității foștilor colaboratori ai Securității.
Reacții și implicații
Dezvăluirile despre trecutul de informator al lui Dan Șucu au potențialul de a zgudui nu doar lumea fotbalului românesc și italian, ci și mediul de afaceri internațional. Rămâne de văzut cum va reacționa Dan Șucu la aceste informații și ce impact vor avea ele asupra implicării sale în fotbal și în viața publică.
Cert este că trecutul său de informator al Securității și posibilele legături actuale cu serviciile secrete aruncă o umbră de îndoială asupra integrității unuia dintre cei mai puternici oameni din fotbalul și mediul de afaceri românesc și italian.
Dezvăluirile despre trecutul de informator al lui Dan Șucu ridică semne de întrebare serioase cu privire la ascensiunea sa în lumea afacerilor și a fotbalului. Deși Șucu se prezintă ca un investitor pasionat de fotbal, trecutul său ca informator al Securității aruncă o umbră asupra intențiilor și conexiunilor sale. În timp ce unii ar putea argumenta că trecutul său de informator este irelevant pentru activitățile sale actuale, alții vor susține că publicul și autoritățile au dreptul să cunoască adevărul despre oamenii care dețin putere și influență în societate. Indiferent de consecințe, un lucru este clar: povestea lui Dan Șucu demonstrează încă o dată că trecutul comunist al României continuă să influențeze prezentul și că secretele din acea perioadă pot ieși la iveală în cele mai neașteptate momente și contexte.
UPDATE: Răspunsul SRI din data de 31.01.2025 confirmă respectarea cadrului legal general dar lasă neclarificată situația concretă a lui Dan Șucu. Recomandarea de a contacta CNSAS indică faptul că informațiile solicitate nu mai sunt în competența SRI, deși instituția a gestionat inițial aceste dosare. „Serviciul Român de Informaţii a luat fiinţă în baza Decretului Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională nr.181 din 26 martie 1990, iar prin art.45 din Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiei noastre i s-a atribuit sarcina preluării spre conservare şi folosinţă a fondurilor de arhivă ce priveau securitatea naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţă pe teritoriul României. Astfel, au fost preluate de către SRI toate documentele existente la acea dată, create de către structurile interne ale Securității. Pe parcursul evoluţiei legislaţiei interne, Serviciului Român de Informaţii i-au fost create, inițial prin Legea nr.187/1999, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, şi ulterior prin OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţii legale referitoare la transferul documentelor preluate de la Securitate, îndatoriri pe care instituţia noastră le-a dus la îndeplinire. Dacă apreciaţi oportun, vă puteţi adresa CNSAS, pentru eventuale alte informaţii suplimentare aferente subiectului semnalat”, ne-a transmis, într-un răspuns oficial, biroul de presă al SRI.
UPDATE II: Am dat curs sugestiilor venite din partea conducerii SRI și ne-am adresat CNSAS. Președintele CNSAS, Constantin Buchet ne-a transmis în data de 13.02.2025, pe scurt, următorul răspuns: „Instituţia noastră nu deschide şi nu închide dosare, ci gestionează o arhivă formată din dosare create de fostele organe represive ale statului comunist.”
