Vă prezentăm în exclusivitate cum activitatea Inspecției Judiciare este plină de contradicții flagrante și lipsă de transparență, instituția clasând o sesizare împotriva unui judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce a ignorat dovezi clare de încălcare a dreptului la informare.
În inima sistemului judiciar românesc, o controversă mocnită amenință să erodeze încrederea publicului în instituțiile menite să asigure integritatea magistraților. Cazul judecătorului Ionel Florea de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) și modul în care Inspecția Judiciară a gestionat sesizarea împotriva sa dezvăluie o rețea de inconsecvențe, omisiuni și posibile acoperiri care pun sub semnul întrebării eficacitatea mecanismelor de control din justiție.
Cronologia cazului
Totul a început cu o simplă cerere de acces la informații de interes public. Asociația de Presă Independentă “Anchete Speciale”, a solicitat în aprilie 2024 scanarea unor documente ale unui dosar aflat pe rolul ICCJ care implica Consiliul Concurenței, fapt care promitea să ofere informații valoroase despre funcționarea unei instituții cheie în peisajul economic al României.
Însă ceea ce părea o procedură de rutină s-a transformat rapid într-un labirint birocratic plin de contradicții. Inițial, judecătorul Ionel Florea a respins cererea, invocând lipsa unei justificări rezonabile. Două luni mai târziu, după ce asociația a furnizat explicații suplimentare, aceeași cerere a primit un “De acord” surprinzător.
Contradicții și inconsecvențe identificate
Dar bucuria a fost de scurtă durată. În ziua următoare, Biroul de Informare și Relații Publice al ICCJ a comunicat că documentele tot nu pot fi furnizate, invocând motive procedurale.
Această serie de decizii contradictorii a determinat asociația să sesizeze Inspecția Judiciară, organismul responsabil cu investigarea abaterilor disciplinare ale magistraților. Și aici intervine partea cea mai îngrijorătoare a acestei povești.
Inspectorul judiciar Luciana Aydin, însărcinat cu investigarea cazului, pare să fi ignorat dovezi cruciale și să fi prezentat o cronologie eronată a evenimentelor. În rezoluția sa de clasare, Aydin afirmă că petenta a completat solicitarea cu justificarea interesului după 21 mai 2024, când de fapt acest lucru s-a întâmplat la 26 iunie 2024. Mai grav, inspectorul a omis complet să analizeze adresa ICCJ din 28 august 2024, care demonstra clar că refuzul de a furniza documentele era încă în vigoare, contrazicând afirmația că cererea ar fi fost admisă cu o zi înainte.
Implicații pentru transparența judiciară
Aceste omisiuni și inexactități ridică întrebări serioase. A fost vorba de o simplă neglijență sau de o încercare deliberată de a acoperi inconsecvențele din deciziile judecătorului Florea? Și dacă un caz aparent simplu de acces la informații publice este tratat cu atâta superficialitate, ce se întâmplă în cazurile mai complexe de abateri judiciare?
Reacții și perspective
Expertul în drept constituțional, prof. dr. Mihai Ionescu, comentează: “Acest caz este simptomatic pentru problemele sistemice din justiția română. Avem o Inspecție Judiciară care pare mai preocupată să protejeze reputația instituțională decât să asigure o anchetă temeinică și transparentă.”
Cazul ridică, de asemenea, întrebări cu privire la respectarea termenelor legale în instanțele superioare. La peste patru luni de la pronunțare, decizia în dosarul aflat pe rolul ICCJ era încă “în curs de redactare”, o situație care contravine normelor procedurale și întârzie accesul la justiție.
În ciuda acestor probleme evidente, Inspecția Judiciară a decis clasarea sesizării, concluzionând că nu există indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare. Această decizie lasă un gust amar și ridică îngrijorări serioase cu privire la capacitatea sistemului de a se autocorecta.
„În condițiile în care nu a fost limitat accesul petentei la consultarea dosarului, având în vedere faptul că cererea anterioară a petentei prin care aceasta a solicitat studierea dosarului, a fost avizată favorabil de președintele completului de judecată, se reține că răspunsul negativ la cererea de fotoscanare din data de 09.04.2024 nu reprezintă o încălcare a dreptului la informare” motivează inspectorul judiciar Luciana Aydin propunerea de clasare a sesizării.
Cazul judecătorului Ionel Florea și al Inspecției Judiciare este mai mult decât o simplă dispută procedurală. El reprezintă un test critic pentru transparența și responsabilitatea sistemului judiciar românesc. Într-o democrație funcțională, accesul la informații de interes public și supravegherea eficientă a magistraților sunt piloni esențiali. Când aceste principii sunt compromise, întregul edificiu al justiției este zdruncinat.
Pe măsură ce această poveste continuă să se desfășoare, vom urmări dacă autoritățile competente vor lua măsuri pentru acorecta legal deficiențele evidențiate de acest caz. Între timp, cazul servește ca un memento puternic al importanței vigilenței civice și a rolului crucial pe care îl joacă presa independentă în menținerea integrității instituțiilor publice.
