București
25.07°C
Dacă s-ar scrie o istorie a şpăgii, cu siguranţă un capitol important ar fi alocat celei din Vămi. Începând de la „micul” vameş până la funcţionari de rang înalt această practică neortodoxă de la graniţele României a fost transformată dintr-un obicei local într-o adevărată industrie care, conform mărturiilor unor foşti sau actuali vameşi, a ajuns să producă bani pe bandă rulantă în slujba unor cercuri de interese sau a unei camarile politice.
Potrivit rapoartelor întocmite de serviciile de informaţii, acest obicei a fost împământenit încă de la începutul anilor ’90 de reţelelele locale şi preluate, ulterior, de către unii dintre cei care au ajuns la conducerea vămilor. Apoi, prin complicitatea unor funcţionari de rang înalt, corupţia a ajuns să fie instituţionalizată. O dovadă în acest sens, H.G. 788/2001 act normativ promovat de Guvernul Năstase prin aplicarea căruia, „în perioada 2001-2004 s-a încurajat practic subevaluarea marfurilor în vamă la un nivel fără precedent, cu efecte deosebit de grave atât asupra încasărilor către bugetul de stat, cât şi asupra producătorilor interni şi a mediului concurenţial”, aşa cum se precizează în raportul de activitate al Autorităţii Naţionale a Vămilor (ANV) din perioada 2005-2006. Actul normativ care a funcţionat în timp ce la conducerea vămilor era Dinu Gheorghe, alias „Dinu Vamă”, a fost înlocuit prin HG nr. 287/07.04.2005.
Traficul de droguri şi reţele de tip mafiot
Puţini ştiu că în spatele unora dintre reţelele care au funcţionat la punctele de frontieră pe criterii de tip mafiot se află traficul de droguri. Serviciile secrete au atenţionat cu mult timp în urmă că vulnerabilitatea frontierelor româneşti era dată de corupţia din vămi. Concret, după 1989 consumul şi traficul de droguri au explodat în tara noastră, principalele porţi de intrare in Romania fiind vamile de sud, ştiut fiind faptul că unul dintre principalele culoare ale traficului de droguri Turcia – Occident trecea prin Vama Giurgiu. Pentru că „se ştia caracterul şi pragmatismul financiar al unora dintre funcţionarii vamali ai Vămii Giurgiu, prin trecerile ocazionale a diverse persoane cu abilităţi de culegere de date specifice traficului de droguri, se pare că unii dintre lucrătorii vamali au intrat voluntar în aceste operaţiuni, fiind angrenaţi prin oferirea unor sume deosebite de bani sub diverse pretexte”, se arată într-unul dintre rapoarte. Ulterior, susţin oamenii legii, aceste persoane au organizat o adevarată reţea de lucrători vamali, bazate pe relaţii de rudenie si prietenie veche. Aceştia au avut un sprijin deosebit în cercurile lumii interlope, care în mod eşalonat, le ofera sume mari de bani, maşini de lux furate şi se vedea cu ochiul liber opulenţa în care traiau aceste persoane. Din datele culese pe parcursul anilor 1999-2002 de la diverşi lucrători vamali de la Vama Giurgiu, reiese că această reţea a fost pusă la punct de către mai mulţi vameşi care, în perioada 1991-1994, au iniţiat modalitaţile de trecere, şi, de asemenea, schema de lucru şi plasare a lucrătorilor vamali pe zonele de lucru. Astfel, lucrători ca: Ioana Gheorghe, Ungureanu Marius, Dima Roland, Bogoievici G., Cune Marius, Togoe M., Simion I., Mina Dan, Boscan Tiberiu, Iancu Dorel sunt “pasibili de implicare în traficul de droguri”.
“Mama” schemelor vamale
În 1996, Ioana Gheorghe a pus în aplicare o schemă de repartizare pe piste şi sectoare, schemă care este valabilă şi astazi, pe care sunt regăsiţi aceiaşi lucrători de ani de zile, lucrători care în dese cazuri au lucrat cu mijloacele de transport asupra cărora au fost găsite droguri atât în ţară, cât şi la graniţa României cu Ungaria. Femeia era în strânsă legătura cu colonelul PCTF Ionescu C. – şeful punctului Giurgiu – Autostrada, de la care prelua, confidenţial, consemnele transmise de către SRI. De asemenea, după declaraţiile unor vameşi (de exemplu Nicu Dop) în perioada 1994 – 1996 transporturile de anhidridă acetică, descoperite în vama Ruse – rutier, au fost trecute sub controlul tandemului Ionescu – Ioana Gheorghe, ştiut fiind faptul că firma care a făcut livrarea către Bulgaria era a soţiei generalului Zaharia Toma, fost secretar în cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor (M.A.I). “Situaţia materială deosebită a numitei Ioana Gheorghe atrage atenţia în mod evident, deţinând o vila la Sinaia, doua apartamente în Giurgiu şi două maşini de lux”, se precizează într-unul dintre rapoarte.
Cazul Ungureanu
Un alt “client” al rapoartelor serviciilor de informaţii este Marius Ungureanu, fostul vameş care s-a autodenunţat la DNA, în luna ianuarie 2011. El a declarat că strângea bani de la colegi şi de la agenţii economici pe care îi verifica în Vama Giurgiu pentru a-i da şpagă liderului Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetare „Sed Lex”, Vasile Marica, pentru a interveni în promovarea şi menţinerea lor în funcţii. Ungureanu “era cunoscut ca fiind creierul afacerilor cu ţigări şi alcool din perioada 1994 – 1997”. Contrabanda era efectuată prin vămile BAC-mic şi Mocănaşu, iar Ungureanu este suspectat că “a construit o reţea formată din următorii vameşi: Stancioi Cătălin, Ilaş Liviu, Dobrotă Viorel, Iancu Dorel, Dumitru Mirel, Dan Voinea, Scutaru Ligia şi Carlovici Geta, reţea pe care a armonizat-o cu cea condusa de Ioana Gheorghe prin intermediul col. Ionescu şi a numitului Eugen Gheorghe – patronul unei firme de comisionari în vamă, care, se pare, le-a construit vilele din Sinaia numiţilor Ionescu C., Ioana Gh. si Bogoievici G.. Interesant este că, potrivit unor surse din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), Ungureanu a fost condamnat, în 2003, tocmai la Sinaia de judecătoria din localitate doar la un an cu suspendare deşi a fost cercetat pentru trei fapte: complicitate la înşelăciune în formă continuată (pentru care a primit un an cu suspendare), complicitate la fals intelectual în formă continuată (două luni de închisoare), complicitate la uz de fals în formă continuată (două luni de închisoare).
Condamnat dar angajat
În ciuda faptelor reprobabile de care a fost acuzat, în documentele Autorităţii Naţionale a Vămilor (ANV), Marius Ungureanu figura, încă, la momentul autodenunţului, ca angajat al acestei instituţii! El a fost doar suspendat de la momentul începerii urmăririi penale. Interesant este că, exact în acea perioadă, Vasile Lincu actualul lider al sindicatului “Pro Lex” – cel care a organizat conferinţa de presă în timpul căreia Ungureanu l-a acuzat pe Vasile Marica că lua şpagă – era jurist la ANV. Merită amintit şi faptul că, în timpul audierii sale din timpul arestării în “Afacerea Ţigareta”, fostul şef din cadrul SPP colonelul Gheorghe Truţulescu amintea că o parte dintre ţigările de contrabandă intrau în ţară prin Vama Giurgiu în timp ce şef era Marius Ungureanu.
Nepotriviri penale
Faptele de corupţie sunt ca şi inexistente în datele oficiale puse la dispoziţia mass-media în perioada 1990 – 2005 de Autoritatea Naţională a Vămilor (ANV). Aceasta în condiţiile în care, potrivit celor relatate în presă de poliţişti, lucrători vamali şi chiar ofiţeri ai serviciilor de informaţii, în acea perioadă a fost momentul de vârf al corupţiei din vămi. În plus, datele oficiale postate pe site-ul ANV se contrazic flagrant cu cele ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în anii 2006 şi 2007. În 2006, ANV a „raportat” că a dat pe mâna procurorilor (DNA şi Parchete locale) 30 de vameşi iar DNA a anunţat trimiterea în judecată a 33. În 2007, ANV a anunţat că a avut doar doi corupţi în rândul lucrătorilor vamali, în timp ce DNA a precizat că trims în judecată 21 de vameşi numai de la Biroul Vamal Otopeni pentru că ar fi primit mită.
Strategie doar pe hârtie
Coincidenţă sau nu, măsurile anticorupţie din 2010 şi 2011 soldate cu anchetarea a peste 40 de vameşi au fost luate în perspectiva aderării României la Spaţiul Schengen. Astfel de măsuri anunţase Guvernul Năstase încă din anul 2004, înaintea aderării României la Uniunea Europeană (care a avut loc la 1 ianuarie 2007). Autorităţile vamale nu spun nici măcar date statistice referitoare la activitatea fostei Direcţii Generale a Vămilor, devenită, pe 13 octombrie 2003, Autoritatea Naţională a Vămilor. Aceasta în condiţiile în care, potrivit relatărilor din presa românească şi cea internaţională, sistemul vamal a fost „o vacă de muls” pentru cei aflaţi la putere, chiar dacă „nebunii” de la cârma structurilor vamale s-au numit Mihai Pânzariu (şef, între 1992 şi 1996 la Direcţia Generală a Vămilor, aflată în subordinea ministerului finanţelor) Nini Săpunaru (şef în perioada 1997-2000) sau Dinu Gheorghe (şef în perioada 2000-2003). În 2004, s-a aruncat „praful în ochi” oficialilor occidentali prin iniţierea unei aşa-zise strategii anticorupţie la care a fost invitat să participe un specialist britanic. „Am discutat cu Adrian Năstase despre problema corupţiei. Corupţia rămâne o problemă importantă în România şi după părerea mea, acum acţiunea este urgentă, deci ca partener al României astăzi, Marea Britanie a oferit un nou expert britanic, pe domnul McGoona. Dânsul este expert vamal britanic, va lucra în calitate de consilier special al Primului-ministru si va prezenta un raport direct premierului despre problema corupţiei în vămile româneşti”, spunea, pe 27 februarie 2004 Quinton Quayle, fost ambasador al Marii Britanii la Bucureşti, citat într-un comunicat al Guvernului.
Ce spun datele oficiale ale ANV
Aşa cum reiese din Raportul de Activitate al ANV 2005-2006 privitor la măsurile anticorupţie, în anul 2005 Serviciul Verificări Interne al ANV şi Serviciul Control şi Investigaţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră (IGPF) au efectuat şase verificări la vămile Braşov, Bechet, Otopeni, Băneasa, Borş şi Nădlac. De asemenea, ANV susţine că a efectuat 90 de controale interne. În urma verificărilor anunţate, 54 de vameşi au fost sancţionaţi cu mustrare scrisă, pentru 144 a fost sesizată comisia de disciplină, în cazul a 30 de vameşi au fost sesizate perchetele locale şi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), 69 au fost mutaţi temporar, 75 înlocuiţi din funcţie, în cazul a doi dintre aceştia a fost sesiţată Poliţia iar 10 au fost destituiţi. În 2006, numărul celor sancţionaţi a scăzut deşi echipele mixte de la Vamă şi Poliţia de Frontieră au verificat mai multe vămi, respectiv Nădlac, Cenad, Borş, Siret, Giurgiuleşti, Oancea (două verificări), Albiţa şi Giurgiu. De asemenea, au crescut şi numărul controalelor interne: 201. În urma acestor măsuri, au fost raportate 67 de sancţiuni disciplinare cu mustrare scrisă, 100 de sesizări a comisiei de disciplină, 54 de mutări temporare şi doar cazuri în care vameşii au fost deferiţi parchetelor locale şi DNA.
După intrarea în UE, doar doi corupţi
În anul 2007, primul după aderarea României la UE, ANV susţine că au fost efectuate 127 verificări inopinante, 12 tematice şi 79 de investigaţii. În urma acestor măsuri, doar în cazul a doi vameşi a fost sesizată DNA pentru fapte de corupţie. Restul fie au primit mustrare scrisă (26 funcţionari vamali), fie au fost deferiţi comisiei de disciplină a ANV (63), fie au fost cercetaţi penal pentru alte fapte, fie au fost mutaţi temporar, fie au fost schimbaţi din funcţii de conducere (4). Interesant este că rapoartele de activitate ale ANV se opresc la anul 2007. După acest an, pe site-ul instituţiei nu mai apar rapoarte de activitate şi, implicit, măsuri anticorupţie. Apar doar rapoarte privind analize a capturilor de ţigarete. Într-unul dintre acestea, din anul 2008, este prezentat un top al ţărilor membre UE care au capturat ţigări de contrabandă în perioada 2005-2008. Astfel, România era pe locul 12, cu peste 38 de milioane de ţigări capturate, mult în urma unor ţări ca Polonia, de exemplu, care capturase de opt ori mai mult dar şi cu mult în faţa Bulgariei care înregistrase 3,2 milioane de ţigări capturate.
Vama Ploieşti: corupţii vechi şi noi
Cazul şefului de la Vama Ploieşti, Cornel Costea – reţinut pe 24 februarie 2011 pe motiv că ar fi pretins diferite sume de bani de la un patron care desfăşura activităţi de import-export din Turcia, primind de la acesta, prin intermediar, suma totală de aproximativ 40.000-50.000 de euro, în schimbul neprezentării tirurilor la controlul fizic – a readus în actualitate un caz de corupţie, de la acelaşi biroul vamal, din preajma aderării României la UE. Concret, reţinerea lui Costea asurvenit la câteva zile după ce magistraţii de la Tribunalul Prahova judecau al 50 – lea termen în care mai mulţi lucrători de la Vama Ploieşti sunt acuzaţi de corupţie. Din datele puse la dispoziţie de DNA, reiese că pe data de 5 decembrie 2006 procurorii anticorupţie au trimis în judecată 18 persoane, printre care adjunctul şefului Biroului vamal Ploieşti Liviu Jianu şi alţi 15 vameşi, acuzaţi că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare timp de doi ani şi opt luni. Toţi au fost reţinuţi în luna octombrie a aceluiaşi an. Dosarul vameşilor de la Ploieşti se judecă încă, deşi doi dintre inculpaţi s-au sinucis. Printre aceştia se numără şi Liviu Jianu. Încă sunt judecaţi pentru luare de mită Silvia Chiru, Nicolae Oprea, Emil Horobet, Carmen Dumitru, Danilea Barbu, Dumitru Branga, Viorel Duţu, Nicolae Sitoianu, Mircea Preda, Ion Roman, Cristian Firimiţa, Vasile Necula, Matilda Rădulescu – casier la Biroul Vamal Ploieşti, Traian Zărnescu, Nicolae Stan şi Justina Stănila. În acelaşi dosar, este judecată şi Lucia Simionescu – declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Unitehnica, pentru dare de mită. Potrivit procurorilor, în perioada 2004 – august 2006, cei 16 lucratori vamali de la Biroul Vamal Ploieşti au pretins şi primit, în repetate rânduri, bani şi bunuri de la declaranţi vamali în scopul de a le facilita (urgent) îndeplinirea formalitaţilor vamale. După 50 de termene, avocatul Doru Viorel Ursu, fost ministrul de interne şi unul dintre apărătorii “lotului Ploieşti” a spus că, în cariera sa profesională de 35 de ani, nu a avut un proces mai lung decât acesta şi că foarte probabil, după finalizarea acestui proces în România, va fi deschis un nou proces la Strasbourg.
Modalităţile de luat şpagă au rămas, vameşii s-au schimbat
În ciuda spectacolului mediatic de la televizor, anchetatorii români au mai arestat şi trimis în judecată vameşi, însă descinderile din ultima vreme demonstrează că obiceiurile nu s-au schimbat. Cazul de la Vama Ploieşti din 2006, arată că se ştiau, încă de atunci, modul în care se lua şpaga, cum se proceda şi mecanismul de funcţionare a corupţiei în vămi. Procurorii care au anchetat “lotul Ploieşti” susţin că mita pentru neîndeplinirea formalităţilor vamale era dată fie sub formă de sume de bani, fie în bunuri, cum ar fi sticle de vin, pungi cu miere, pungi cu cafea, răcoritoare, bluze de damă, camăşi bărbăteşti confecţionate de firme importante, produse cosmetice, încalţăminte. Fiecare declarant vamal îşi avea clienţii săi (societaţi comerciale), care, atunci când lăsau documentele pentru întocmirea declaraţiei vamale, lăsau declarantului vamal şi diferite sume de bani, cuprinse între 300.000-800.000 de lei vechi sau bunuri, pentru a le da vameşilor care lucrau documentele respective. Atunci când declarantul vamal ori agentul economic nu dădea mita, lucratorii vamali găseau diverse pretexte pentru a încetini circuitul declaraţiilor vamale. De fapt, darea şi luarea de mită era un fapt atat de obişnuit, încât nici declaranţii vamali, nici vameşii nu se fereau unii de alţii.
Darea şi luarea de mită, obiceiuri fireşti
Pe de altă parte, pe 20 septembrie 2006, tot în prajma aderării la UE, procurorii anticorupţie au săltat cu sprijinul mascaţilor 15 la sută din personalul Vămii Otopeni. Practic, 18 din cei 120 de lucratori au fost duşi la sediul DNA, suspectaţi de repetate fapte de luare de mită în cadru organizat şi de trafic de influenţă. La finalizarea anchetei, pe data 11 decembrie 2007 DNA a trimis in judecata 21 de vameşi. Aceştia sunt sunt acuzaţi că, în perioada decembrie 2005 – septembrie 2006 ar fi săvârşit 8.121 de fapte de corupţie – luare de mită şi primire de foloase necuvenite – pentru care ar fi primit suma de 81.470 de lei a informat Biroul de presă al DNA. În rechizitoriu se preciza că, în cadrul Biroului Vamal Otopeni, “darea şi luarea de mită nu numai ca devenisera obicei, dar au căpătat caracterul unor acţiuni fireşti, cotidiene”.
Reminiscenţele caracatiţei
În anul marilor descinderi de la vămile româneşti – 2011, fostul preşedinte ANAF, Sorin Blejnar, suţinea că niciunul dintre cei 44 de vameşi anchetaţi pentru acte de corupţie nu a fost angajat sau promovat în timpul mandatului său iar 43 dintre aceştia au fost numiţi în perioada 1990-2002. Procurorii anticorupţie au descins vămile Siret, Stamora Moraviţa, Deta, Foeni şi Naidăş. În urma acestor acţiuni, au fost arestate de judecători 140 de persoane: poliţişti – mare parte poliţişti de frontieră, vameşi şi contrabandişti. După trei ani, pe 29 ianuarie 2014, Curtea de Apel Timişoara a decis ca doar opt oameni, condamnaţi la pedepse ce depăşesc trei ani şi jumătate de închisoare, au şanse să ajungă după gratii. Ceilalţi au primit pedepse cu suspendare, dar decizia nu e definitivă.
