Italienii, cei mai căutaţi infractori străini din România

Poliţiştii români aşteaptă ca, odată cu sosirea lui Klaus Johannis la conducerea MAI, să primească şi salarii nemţeşti. Însă, mai mult decât atât, vor să primească cu vârf şi indesat renumitul respect nemţesc, căci, spun ei, îl merită pe deplin şi acest lucru se traduce inclusiv în bani şi alte recompense. Motivul principal pentru care aceştia îşi văd cariera profesională în acest fel este unul simplu: nici atunci când o dovedesc cu fapte conducerea Poliţiei Române nu ţine cont de ei şi de meritul lor.

În lipsa unei statistici oficiale a Poliţiei Române şi a Direcţiei sale de Investigaţii Criminale despre cetăţenii străini urmăriţi internaţional, ale căror fapte penale au fost comise pe teritoriul altor state, o mare problemă o reprezintă faptul că, poliţiştii români care ajută la prinderea infractorilor străini care se ascund în România, daţi în urmărire de autorităţile internaţionale, sunt recompensaţi cu simple hârtii. Diplome de mulţumire şi nu cu drepturi băneşti sau avansare în grad, aşa cum este firesc şi legal. „Eram în stradă în misiune de serviciu şi, deodată, lângă echipajul nostru de Poliţie, a apărut un individ care vroia să ne întrebe ceva. Ne-a zis că un urmărit internaţional i-ar fi cerut o ţigară şi nişte bani. După care i-ar fi zis şi încotro se duce. Ne-am luat după urmele lui şi când l-am legitimat şi verificat la secţie am realizat că individul era căutat pentu fapte grave săvărşite în ţara lui. Am primit din partea conducerii instituţiei pe care o reprezentăm o hârtie cu mulţumiri, în loc de bani sau avansăre în grad. Sunt foarte mult de spus despre ticăloşia din acest sistem”, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, un subofiţer din cadrul DGPMB.

15 infractori periculoşi daţi în urmărire anual

„La nivelul IGPR – Direcţia de Investigaţii Criminale nu există o evidenţă (bază de date) referitoare la persoanele date în urmărire internaţională de alte state şi prinse / depistate / reţinute de poliţişti români pe teritoriul ţării noastre”, ne-a transmis subcomisar Răzvan Rădoi de la Poliţia Română. În ultimii zece ani de zile poliţiştii români au căutat un număr de 155 de persoane despre care existau indicii că se ascund în România, dintre care circa 78 în ultimii cinci ani. „Persoanele depistate se făceau vinovate de comiterea mai multor genuri de fapte, de la cele mai simple, respectiv furt, fals, uz de fals, înşelăciuni etc, până la cele mai grave, respectiv  şantaj, lipsire de libertate, jaf armat, omor, trafic de stupefiante sau de arme, etc.Urmăriţii în cauză erau adulţi, de toate vârstele, însă cei mai mulţi se încadrau în limita de vârstă cuprinsă între 40-50 ani”.

Cel mai periculos infractor străin, prins după 11 ani

Italianul Giussepe Scuderi a fost dat în urmărire internaţională de autorităţile din Italia în data de 16.02.1989, pentru infracţiuni de tortură şi omor. Acesta a fost depistat de poliţiştii Serviciului Urmăriri din cadrul IGPR la data de 16.03.2010, în Bucureşti, unde se ascundea sub o altă identitate. În referire la gravitatea faptelor comise predomină, în general, cetăţenii italieni, dar şi turci, dintre cei prinşi în ţara noastră. Fără a fi siguri de răspuns, Poliţia Română ne-a mai comunicat ceva interesant: „normal ar fi ca, niciuna dintre persoanele depistate, să nu se mai afle pe teritoriul României după ce au fost prinse şi predate/extrădate către ţările care le urmăreau. Dar, este posibil ca, după ce şi-au ispăşit între timp pedeapsa, să fi revenit în ţară, dacă autorităţile române nu au dispus vreo măsură de interdicţie de a intra/a se afla pe teritoriul României”, precizează sursele oficiale.

Limbajul de lemn, nelipsit în comunicarea IGPR

Potrivit IGPR, „în marea lor majoritate, aceşti urmăriţi au fost depistaţi / reţinuţi de poliţiştii structurilor de investigaţii criminale – compartimentele de urmăriri, dar au fost şi cazuri când au fost depistaţi de poliţişti de la alte structuri (ordine publică, rutieră, crimă organizată, poliţie de frontieră etc) și preluați apoi de cei de la Urmăriri pentru derularea procedurii de lucru în astfel de situații. Depistarea acestora s-a realizat în urma desfăşurării unor activităţi investigativ-operative şi procedurale (de verificare, investigaţii, supraveghere a unor adrese, imobile sau a altor persoane). În cadrul activităţii de prindere a persoanelor urmărite, poliţiştii structurilor de profil, în baza protocoalelor de colaborare cu toate instituţiile care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, solicită sprijin celorlalte structuri sau instituţii cu atribuţii de apărare a ordinii de drept, a patrimoniului public şi privat, respectiv a siguranţei naţionale. De asemenea, se colaborează inclusiv cu autorităţile statelor care îi caută, ce pot pune la dispoziţia autorităţilor române datele şi informaţiile pe care le deţin.