Sictir România!

Aș zice că este atât de multă libertate de exprimare în România încât ne iese tuturor pe nas.

Iată ce spune într-un comunicat de presă de șase paragrafe, amintindu-l aici (doar) pe al doilea, înaltul reprezentant al U.E în legătură cu Ziua Mondială a Libertății Presei sărbătorită astăzi: „Libertatea presei este o valoare fundamentală pentru Uniunea Europeană, susținută de numeroase inițiative recente. Libertatea mass-mediei și siguranța jurnaliștilor sunt priorități­ cheie atât ale noului Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, cât și ale Planului de acțiune pentru democrația europeană. În 2020, peste 400 de jurnaliști au beneficiat de mecanismul de protecție pus în aplicare de UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului, iar UE a întreprins măsuri importante pentru a sprijini jurnaliștii, mass­media independentă și pentru a combate dezinformarea în contextul pandemiei în multe regiuni.”

Ultimul material publicat de redacția noastră la adresa unora dintre personajele foarte cunoscute în zona Alba Iulia, fără a ne referi la mafia locală neapărat, a fost citit și adulmecat de comunitatea de cititori ai publicației de peste 31.000 de cititori. Iar asta s-a întâmplat în primele 7 zile de la publicare. Pe urmă au venit și alții.

Nu este nici mult, nu este nici puțin.

1 de 7

Fiindcă e atât de multă libertate de exprimare mai ales în online însă nu și pentru jurnaliștii de investigație, din păcate, un cont fictiv de Facebook (vom face cât de curând public numele golanului care și-a permis să facă asta, din anturajul viceprimarului din Vadu Moților, liberala Maria Corcheș – n.r) creat în urmă cu numai câteva zile înainte de dezvăluirea noastră, m-a hărțuit, amenințat și boscorodit în ultimul hal doar pentru că-și permite și este în spatele acestui nume de politician. I-aș spune golanului să nu se teamă de nimic, știe el mai bine de ce. L-a secondat un alt golan din jurul acestui nume de politician despre care procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Moldovan Elena Angelica, a refuzat să ne comunice câte dosare penale a înhățat până-n prezent. Doar că nici una, nici alta, nu-și dau încă seama ce-i paște.

Iar de ziua mondială a presei, cum îmi place mie să-i spun, mi-am promis că unul dintre viitoarele materiale pe care le voi publica pe Anchete Speciale va fi despre magistrații care condamnă la greu jurnaliști, fără justificare și doar cu motivul că ar exista o altă cale de atac, niciuna din sentințele de până acum nefiind definitivă și irevocabilă.

Nu de alta, dar vreau să cred că nu sunt aceeași magistrați tot timpul care judecă jurnaliști și nu sunt, Doamne ferește, care mai de care, mânjiți cu ceva.

Fiindcă una este să te numești Liliana Ion Chiriță de la Curtea de Apel București, să ai la activ deschise pe nume propriu și în nume propriu, adică ea fiind reclamanta peste 100 de dosare civile în instanță, iar la cele penale să le ștergi urma cum avea să ne arate chiar Tribunalul București, fosta ei organizație, și alta e să te numești Vincențiu Răzvan Gherghe, să fii procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București unde lucrezi cot la cot cu soția ta, procuroare și ea la aceeași unitate de parchet, dar să joci la jocuri de noroc și să n-ai treabă cu jurnaliștii de investigație ci doar cu evaziuni fiscale și spălare de bani.

Trăiască REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA!

Începe URGIA!

SICTIR JUST ROMÂNIA!

RD