„No raining, no training”!

Începe weekendul. Afară vremea s-a mai potolit, deşi sunt semne vizibile că ar vrea să picure la cât de înnourat este cerul. Pentru oficialii din Statul Major al Forţelor Terestre din Ministerul Apărării ultima zi a săptămânii de lucru debutează cu o nouă ediţie a Cupei Presei la Tir. Suntem anunţaţi că sunt în jur de patruzeci de participanţi pe liste, dar şi că deplasarea către poligon se face cu un autocar din dotare.

La ieşirea din unitate, metroul bucureştean magistrala Drumul Taberii aproape că scoate din minţi orice conducător auto. Erau primele ore ale dimineţii. Pe drum spre Căţelu, geamurile maşinii se aburesc de la discuţiile aprinse care au loc între jurnalişti şi cei patru ofiţeri care-i conduc către locul tragerii. La intrarea în poligon mai aşteptau alţi zece aspiranţi la medalii. „Moşul”, alias şeful poligonului, îl aştepta mai ceva decât pe toţi ceilalţi pe şeful Statului Major al Foreţelor Terestre pentru a-i sugera că permisia de cel puţin două zile, de care simte că ar avea nevoie, îl cam gâdilă pe limbă. Soţia îl întreabă deseori acasă dacă a surzit, atât de mult îşi petrece ostaşul timpul în poligon. La Căţelu este zi de trageri în fiecare zi. Armata, serviciile secrete, poliţia comunitară a Primăriei sectorului 5 îşi fac rând pe rând loc aici pentru a-şi creşte performanţele de tragere la ţintă. Nimeni care deserveşte poligonul nu are timp să respire.

1 de 12

„Moşul”, cum îl alintă colegii, pleacă zilnic din perimetrul îngrădit de la Căţelu la ore foarte târzii. După câteva zeci de minute de instructaj în care ne sunt explicate regulile de tragere în poligon, suntem anunţaţi că vom executa foc de armă cu pistolul şi puşca mitralieră producţie autohtonă de Cugir, foc cu foc, patruzeci de gloanţe, căte zece în fiecare ţintă. Însă pentru toate astea, fiecare va purta o vestă antiglonţ de 13 kg şi o cască de protecţie. Începe tragerea. Prima probă pistolul. Un caporal vine în pas alergător să aducă muniţia de război. Câte două la fiecare direcţie de tragere. Toţi au avut impresia că armele au fost calibrate, însă precizia o poţi avea doar atunci când îţi cunoşti bine arma şi doar tu o foloseşti, nu când pui pentru prima dată mâna pe ea. Se aud primele focuri de armă. Mai sus, pe platoul unde s-au instalat câteva mese de protocol pentru a fi serviţi cu câte o porţie de fasole cu cârnaţi, se aude un zgomot al şinelor de tren. Un personal se îndrepta către o nouă destinaţie.

Nici nu se încheiase proba de pistol că, dintr-o dată, pe neaşteptate, cineva din mulţime a strigat „atenţiune!”. Generalul maior Nicolae Ciucă, şeful Statului Major al Forţelor Terestre ale armatei, şi-a făcut loc printre cei prezenţi strângându-le mâna într-un mod foarte prietenos. Un semn de mare respect la adresa participanţilor la această tradiţionala competiţie organizată chiar şi în condiţii de criză economică. Proba de puşcă mitralieră a decurs mai repede, lăsând loc spre final de zi premierii oficiale, a mulţumirilor şi a porţiilor de fasole cu cârnaţi servite în câţiva stropi de ploaie. Generalul Ciucă tocmai ce ne împărtăşise care este vorba lor din NATO. „No raining, no training!” spun militarii din statele membre.