România ascunde sub preș cea mai mare dramă socială din ultimele decenii: mii de cetățeni aruncați la marginea societății, într-un dezastru uman care face rușine oricărei țări europene.
Spre deosebire de statisticile oficiale mincinoase prezentate și trimise redacției noastre de Ministerul Muncii care vorbesc despre câteva mii de persoane fără adăpost, adevărul este cu totul altul: estimările neoficiale făcute de organizațiile neguvernamentale „Salvații Copiii” și „Fundația pentru Dezvoltarea Societății” dar și de experții din domeniu, indică peste 50.000 de persoane trăind pe străzi. Doar în București, numărul real depășește de 5 ori cifrele oficiale, 1 din 100 de români riscând în următorii 3 ani să ajungă fără adăpost.
Spre rușinea noastră națională, România înregistrează în prezent de 3 ori mai multe persoane fără adăpost decât media europeană, are cel mai scăzut buget pentru protecție socială din Uniunea Europeană și zero politici coerente de reintegrare socială. Cercetările arată că fenomenul explodează din cauza sărăciei extreme, a lipsei locuințelor sociale, a dezintegrării sistemului de protecție socială, migrației masive, dar mai ales a costurilor din ce în ce mai mari a locuințelor.
Într-o țară care pretinde că își respectă cetățenii, mii de români trăiesc și mor pe străzi, ignorați de autorități și condamnați la o existență lipsită de demnitate. În timp ce alte state europene implementează soluții eficiente pentru a combate problema persoanelor fără adăpost, România rămâne blocată într-un cerc vicios al indiferenței și incompetenței.
Situația persoanelor fără adăpost din România reprezintă o criză umanitară de proporții, ignorată sistematic de autorități. Fără o schimbare radicală de abordare și o alocare masivă de resurse, mii de români vor continua să trăiască și să moară pe străzi, în condiții inumane. Este timpul ca societatea civilă să ceară răspundere din partea autorităților și să impună această problemă pe agenda publică. Fiecare zi de inacțiune înseamnă mai multe vieți pierdute și demnitate umană călcată în picioare.
Autoritățile ignoră miile de români fără adăpost, condamnându-i la o moarte lentă pe străzi. În timp ce oficialii se laudă cu statistici optimiste, realitatea crudă a persoanelor fără adăpost din România rămâne ascunsă ochilor publicului. Lipsa unor eforturi sistematice de identificare și monitorizare face imposibilă cunoașterea exactă a dimensiunii acestui fenomen.
„Autoritățile preferă să ignore problema, în loc să o confrunte”, afirmă un asistent social care lucrează direct cu persoanele fără adăpost. “Cifrele reale ar fi mult prea șocante pentru public.” În prezent, aflăm de la oficialii ministerului de resort, există 81 de servicii sociale rezidențiale licențiate pentru persoanele fără adăpost, cu o capacitate totală de 3.344 de locuri, dintre care 64 sunt publice și 17 private. De asemenea, sunt disponibile și servicii de zi, adaptate nevoilor specifice ale fiecăruia, cum ar fi centre de informare și consiliere, echipe mobile de intervenție și cantine sociale. Însă, întrebarea rămâne: sunt aceste servicii suficiente și accesibile pentru toți cei aflați în nevoie?
România se confruntă cu o criză socială profundă, mascată de statistici și discursuri oficiale optimiste. În realitate, țara ascunde o dramă umană de proporții alarmante, cu milioane de cetățeni împinși la marginea societății.
Amploarea marginalizării sociale
Datele oficiale arată o imagine sumbră a situației: 4,59 milioane de români trăiau în sărăcie severă în 2022, în condițiile în care 24,3% din populație se confrunta cu deprivare materială severă. În zonele urbane marginalizate, până la 31% dintre tinerii de 16-24 ani au abandonat școala prematur, iar în comunitățile rome marginalizate, acest procent ajunge la 65%.
Situația în diferite țări europene
Conform celui mai recent raport al FEANTSA (Federația Europeană a Organizațiilor Naționale care Lucrează cu Persoanele fără Adăpost), numărul persoanelor fără adăpost în UE a crescut dramatic în ultimul deceniu și relevă politici de intervenție extrem de limitate la nivelul țării noastre, în timp ce finlandezii o fac exemplar. Se estimează că aproximativ 890.000 de persoane dorm pe străzi sau în adăposturi de urgență în fiecare noapte în UE. Acest număr s-a dublat față de 2009, când erau estimate 410.000 de persoane fără adăpost. În 2023, numărul total al persoanelor fără adăpost în Europa a ajuns la peste 1,2 milioane, o creștere de 43,6% față de anul precedent, dintre care doar 400.000 sunt copii.
Germania: peste 210.000 de persoane fără adăpost
Franța: aproximativ 209.000 de persoane fără adăpost
Marea Britanie: în jur de 400.000 de persoane fără adăpost
Spania: creștere de 25% a numărului de persoane fără adăpost în ultimul deceniu
Țările nordice tind să aibă rate mai scăzute ale persoanelor fără adăpost. De exemplu, Finlanda a reușit să reducă numărul persoanelor fără adăpost pe termen lung cu peste 30% din 2008. În ciuda eforturilor depuse, sărăcia rămâne o problemă persistentă în UE, cu aproximativ 16,2% din populație trăind sub pragul sărăciei în 2023.
