-2.6 C
București
sâmbătă, ianuarie 22, 2022

O altfel de viaţă

- Advertisement -spot_imgspot_img
- Advertisement -spot_imgspot_img

Fac eforturi să înţeleg cum se vede normalitatea prin ochii unui boschetar, care trăieşte într-o lume diferită de cea cunoscută de noi. Scriu despre un om cu „domiciliul” într-un canal, unde respiră împreună cu alte suflete bătute de soartă, dintr-un motiv relativ simplu: omul gândeşte. M-a surpins cel mai mult următorul mesaj: „Să ştie lumea că, aici, în subteran, se poate trăi şi fără să fii condus”. Este, să recunoaştem, un punct de vedere provocator. Unul care ridică multe semne de întrebare. Un îndemn serios la meditaţie. Vă asigur, merită să judecăm atent acest caz.

Admit că avem în discuţie o problemă de logică, cu mai multe valenţe în ceea ce priveşte contextul actual în care existăm. Este clar faptul că boschetarul nu pare căzut din lună. Nu este un tip fără minte, în nici un caz. A coborât în canal tocmai pentru că a înţeles mai profund ce se întâmplă la suprafaţă, la lumină. Ca şi cum s-a plictisit de normalitate, dacă aşa ceva mai există astăzi, omul a ales să se retragă, responsabil, într-un spaţiu existenţial cu alte reguli stabilite de data asta de el, nu de alţii. Veţi spune, poate, că tânărul nu s-a adaptat la austeritatea cotidiană, unde eşti obligat să te supui uneori unor norme dictatoriale, cu unele influienţe asupra libertăţii individuale. Este o variantă, nu o exclud. Dar cine sunt persoanele care spun ce ai sau nu ai voie să faci? Răspunsul este complex. Lasă loc de interpretări. În orice caz, locatarul din canal nu a coborât în subteran din cauza acelui „bine” de la  suprafaţă.

Este plină „nomenclatura”de profesionişti, mai mici sau mai mari, care au venit de la  „centru” să conducă în numele unor interese de grup sau personale. Cum o fac, încotro ne duc, cu ce ne alegem-răspunsurile sunt comice. Sigur, logica omului din subteran poartă sindromului individului rătăcit. Nu este cazul să o luăm însă în derâdere, el nu este un răzvrătit. De ce? Pentru că există adevăr în judecata celui care a ales un stil de viaţă particular, considerat nedemn şi periculos de mulţi dintre noi. Cine poate să spună că boschetarul, aşa cum este el, dincolo de cauze şi întâmplări, nu a ajuns la subtila înţelegere că, acolo sus, unde coexistă majoritatea, se manifestă prea multă încruntare, ură şi furie când se iau decizii şi se stabilesc reguli pentru popor? Pe urmă, are cineva dintre noi certitudinea că acest om şi-a ratat viaţa numai din cauza lui, eliminând argumentul că societatea cere mult şi dă puţin? Personajul meu nu bate câmpii deloc. Nu este dus cu capul. Dimpotrivă, are principii care mi se par esenţiale. Nu declară că nu se supune regulilor, ci doar invocă faptul că se poate trăi şi fără să fii condus prin compromisuri, minciună şi hoţie.  Asta ar însemna că s-a săturat de comportamentul dictatorial, de un sofism derutant, al unora care ies pe scenă doar pentru a arăta că ei conduc mulţimea aflată la suprafaţă după  pofte şi ambiţii stupide. Puţintimea a ales să se izoleze, fie şi temporar, printr-o soluţie liber consimţită, acceptând o supravieţuire aflată la marginea societăţii, în canal, nu înainte de a transmite feţelor înalte semnalul că se poate trăi şi „fără să fim conduşi”. Vedeţi fiecare în ce mod. E posibil, e bine, ce credeţi?

Eliade Bălan

 

- Advertisement -spot_imgspot_img
Noutati
Related news
- Advertisement -spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.