Țara care oferă acces gratuit marilor pedofili

Cine dorește abolirea pedepselor pentru pedofili si violatori? Traumele psihice ale unui copil abuzat sexual sunt răni adânci în suflet, care nu se vindecă niciodată!

Se spune despre România că ar fi “paradisul pedofililor” și că străinii studiază legile penale românești înainte de a efectua un voiaj de plăceri sexuale în țara noastră. De ce România a devenit raiul pedofililor? Sunt prea blânde legile care incriminează aceste fapte reprobabile sau nu se aplică în cazul străinilor? Haideți să vedem unde este adevărul. În 1995, mai mulți pedofili străini au fost prinși în flagrant delict, toți racolându-și victimele din rândul copiilor străzii.

În panoplia acestor infracțiuni se află la loc de cinste cazul unui cuplu de britanici, reținuți pentru pedofilie și înfieri ilegale, care și-au petrecut timp și în arestul Poliției Capitalei. Grav este faptul că legea nu s-a aplicat si nu au fost condamnați, probabil nu a fost bine instrumentat cazul, dar a creat o portiță și, de ce nu, o invitație pentru alți pedofili „la acces gratuit” la acte sexuale cu minori. Agenția de presă Americană United Press International a prezentat la vremea respectivă acest eveniment.

Normalitate sau anormalitate?

Cum astăzi se pune mare accent pe discriminarea pozitivă, probabil în viitorul apropiat se vor elimina pedepsele pentru pedofili și, desigur, aceștia vor avea dreptul să înfieze un copil. Să decreteze legea normalității relației sexuale dintre un adult și un copil!

Poate rațiunea va învinge în cele din urmă, căci nu ai nevoie de știința lui Sigmund Freud ca să știi că un copil abuzat este un suflet pustiit, un suflet distrus. Experimentul Kentler ne-a demonstrat din plin această acțiune iresponsabilă. Autoritățile berlineze au plasat intenționat copii în grija unor pedofili timp de trei decenii.

Helmut Kentler, profesor la Universitatea din Hanovra, a plasat sistematic copii fără adăpost în grija unor bărbați pedofili ca parte a „Experimentului Kentler”, presupunând că aceștia vor fi niște părinți adoptivi iubitori. Chiar dacă Kentler a susținut că a fost un succes, cercetătoarea Teresa Nentwig de la Universitatea Göttingen, care a studiat aceste cazuri, a descoperit traumele pe termen lung suferite de copiii din acel experiment. Aceasta a demonstrate cum sute de copii au rămas mutilați sufletește pe viață şi nimeni nu a fost tras la răspundere până astăzi, autoritățile din Berlin, fiind în imposibilitatea de a deschide un proces pentru urmărirea şi acuzarea vinovaților.

Ne aducem aminte cu durere de cazul Ioanei, fetița de 11 ani, elevă în clasa a IV-a. Ea a fost violată în anul 2011, timp de 7 luni, de șase persoane, cinci adolescenți care locuiau în același sat cu ea, aceștia fiind ațâțați de un bărbat de 52 de ani.  Timp de 7 luni, fetița de 11 ani a fost violată cu cruzime, fiind amenințată cu moartea dacă va divulga cuiva prin ce a trecut.

Părinții fetiței au fost târâți prin procese timp de 10 ani, atât în Romania, cât și la C.E.D.O, pentru a-și  găsi dreptatea.

Prin  decizia penală data în 2011 de Curtea de Apel Alba Iulia, care a rejudecat încadrarea inculpatului J. Viorel la viol și nu la relații sexuale cu un minor, a constatat că “Starea de neputinţă a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa trebuie stabilită în concret, de la caz la caz, existând posibilitatea ca o persoană sub 15 ani să se găsească într-o asemenea stare, după cum este la fel de posibil ca victima – chiar dacă nu a împlinit vârsta de 12 ani – să aibă aptitudinea de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa.”

Astfel, în opinia magistraților din România, un copil de 11 sau 12 ani are capacitatea de a se apară și a-și exprima voința cu privire la întreținerea actului sexual și, în consecință, nu se poate discuta despre un viol!

Zece ani mai târziu, părinții fetiței s-au adresat C.E.D.O, care a constatat: “România nu are capacitatea de a dezvolta o practică judiciară stabilă şi coerentă asupra noţiunii de consimţământ, pentru a diferenţia clar cazurile de viol de cazurile cu raporturi sexuale consimţite cu un minor.” C.E.D.O l-a condamnat pe J. V. pentru infracțiunea de viol.

Mulți violatori scapă ușor, deoarece sunt condamnați pentru „raporturi sexuale cu un minor”, în loc de viol. Altfel spus, există magistrați care își imaginează că niște fetițe inocente se ”oferă” unor bărbați în vârstă să profite de ele.

„Actul de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 218, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

De asemenea, Codul penal, în art. 221, privind  coruperea sexuală a minorilor, prevede:

„Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva  unui minor care nu a împlinit  vârstă de 13 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la cinci ani”.

Ioana nu este singurul caz din România de viol asupra unui minor. Există sute de cazuri de copii răpiți și violați, unii dispăruți fără urmă. Cazul Caracal a fost unul concludent în acest sens. Copiii noștri pot fi oricând victimele unor pedofili sau violatori. În timp ce merg la scoală, la un eveniment cu colegii sau chiar la o plimbare în parc, dacă nu sunt însoțiți de adulți. În ultimii  ani, 1.885 de fete și 202 băieți au fost victime ale infracțiunilor de viol, agresiune sexuală sau act sexual cu un minor, în care autorul era un membru de familie, potrivit datelor oficiale ale Poliției Române.

De ani de zile, organizații non-guvernamentale solicită introducerea în Codul Penal ca orice act sexual cu un minor sub 16 ani să fie considerat viol. S-a remarcat faptul că multe instanțe din România au încadrat cu mare superficialitate întreținerea de relații sexuale cu copii, chiar sub 12 ani, ca o infracțiune de întreținere relații sexuale cu minori și nu ca un viol.

Cu mare stupoare aflăm, de la deputata independentă Oana Bîzgan, că pedocriminalii nu sunt condamnați la închisoare, ci sunt trimiși să efectueze muncă neremunerată, în folosul comunității, în instituții publice, paznici în școli, acolo unde învață copiii noștri, în timp ce copii între 10 – 13 ani sunt acuzați că au consimțit relații sexuale cu infractorii.

Poate un minor de 13 ani să-și dea consimțământul pentru întreținerea relațiilor sexuale cu acești infractori? Are un copil discernământ la această vârstă? Este de înțeles că persoanele cu vârsta până în 18 ani nu au discernământ sau au un discernământ în formare, mai exact acestea se află într-o stare psihică ce nu le permite să conștientizeze urmările faptelor lor. Din punct de vedere psihologic, este firesc ca până la 18 ani discernământul să fie viciat de vârsta fragedă ce presupune ori o lipsă a dezvoltării complete din punct emoțional și moral, ori o vădită lipsă de experiență de viață.

Mai mult, în anul 2019, guvernul PSD/ALDE, a hotărât grațierea violatorilor și a pedofililor din închisorile din România, cu toate că prim – ministrul Viorica Dăncila susținuse cu mare convingere, la o emisiune TV faptul că : „nici nu se pune problema în cazul pedofililor și violatorilor.” Dar, potrivit unui raport al Guvernului, în anul 2019 au fost eliberați din închisori, în baza recursului compensatoriu și înainte de termen peste 700 de violatori și pedofili. O parte dintre ei au repetat faptele de viol în continuare, după eliberare.

Să ne amintim de Gabriel Matzneff, un renumit scriitor francez, în vârstă de 86 ani, care în anul 1977 a formulat o petiție cu autor necunoscut, adresată elitei intelectuale din Franța, prin care a solicitat suspendarea proceselor a trei bărbați acuzați că au întreținut relații sexuale cu adolescenți cu vârste cuprinse între 13 – 14 ani. În 2013, presa franceză a descoperit că scriitorul Matzneff, premiat de Academia Franceză, era promotorul acestei petiții, dar și  un susținător al „necesității inițierii sexuale a adolescenților de către adulții cu experiență”.

În anul 2020, a văzut lumina tiparului cartea „Consimțământul”, fiind tradusă în peste 20 de limbi. În această carte autoarea Vanessa Springora relatează cum l-a cunoscut pe scriitorul Gabriel Matzneff, ea având 13 ani, iar el 49 de ani și cum și-a dat ”consimțământul” pentru a întreține relații sexuale cu acesta. Cum ar putea un copil de 13 ani să-și dea consimțământul? Lumea literară franceză a fost îngrozită, punându-se la îndoială etica renumitului scriitor, care a fost trimis în judecată, în același an. Acesta a invocat prescrierea (trecuseră 36 de ani) și nu a putut fi condamnat.  În multe dintre romanele sale, Gabriel Matzneff descrie cu lux de amănunte cum întreținea relații sexuale cu fetițe și băieței.

Este Vanessa Springora vinovată că și-a dat „consimțământul” la vârstă de 13 ani pentru a întreține relații sexuale cu un  scriitor de 49 ani, sau este vinovat Gabriel Matzneff că a sedus și abuzat un copil?

1 de 4

Mai mulți adepți ai progresismului din Suedia au împărtășit ideea incestului și necrofiliei.

Astfel, Aripa Tânără a partidului Liberal din Suedia, a solicitat legalizarea necrofiliei și incestului. Moțiunea propusă prevedea că pentru doi frați, cu vârsta de peste 15 ani, dacă ambii sunt de acord, ar trebui să li se permită să facă sex. Evident, susținerile acestor tineri au fost contestate de partidul Liberal, care a afirmat pentru mass media locală: „Ce alte provocări cu care se confruntă societatea se află în top 100 pentru Tineretul Liberal din Stockholm? Sex cu hipopotamii?”

Întrebarea care se pune este cât de departe pot devia convingerile tineretului din ziua de astăzi, astfel încât, să fie convins că necrofilia și incestul sunt o normalitate?

Institutul de Psihologie Judiciară relatează într-un articol că pedofilia sau „tulburarea pedofilă” tinde să fie acceptată în prezent ca o „normalitate” trecând drept o simplă orientare sexuală, dar în niciun caz o tulburare. Într-o societate progresistă, cu viziuni libertine, pedofilia, alături de homosexualitate și bisexualitate sunt acceptate ca simple orientări sexuale.

În Europa, pedofilia este percepută ca o simplă tulburare și nu este condamnată. Numai atunci când se săvârșește un abuz sexual, atunci devine o infracțiune.

“Abuzul sexual împotriva minorului reprezintă una dintre cele mai puternice forme de abuz, cu consecințe grave pentru dezvoltarea umană a victimei. Agresiunea sexuală asupra minorului are drept consecință directă o „sexualizare traumatizantă” a acestuia, ceea ce afectează percepția copilului asupra sexualității, asociind-o cu ceva negativ, dar necesar, în dinamica adaptativă. Alte consecințe constau în „hiperaccentuarea sexualității”, confuzia legată de propria identitate sexuală, confuzia între sentimentul de dragoste și practicile sexuale acceptate/permise, sau chiar „aversiunea sexuală”.

Unele victime ale acestor abuzuri prezintă un comportament sexual convulsiv, ar putea practica prostituția sau chiar evitarea relațiilor sexuale. În oricare dintre aceste cazuri, traumele unui copil abuzat sunt teribile.

Mariana Spânu, Psihoterapeut, sexolog, ne expune faptul că pedofilii sunt greu de recunoscut și că siguranță copiilor noștri este un coșmar, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Specialista ne avertizează că acești pedofili pot fi vecinii, bunicii și chiar părinții unui copil, aceștia manifestandu-și atracția sexuală chiar și pentru nou – născuți.

“Acest tip de atracție erotică este o deviere de la normal, de la natural, și se califică drept boală psihică. Așadar, oamenii nu se nasc pedofili, ci devin. Vorbim despre pedofilie, atunci când agresorul are cel puțin 16 ani, victima – cel mult 13 ani, iar între cei doi există o diferență de vârstă de cel puțin 5 ani”, ne-a declarat aceasta.

Pedofilia ar putea fi tratată, în situația în care abuzatorul dorește, conștientizează faptele și solicită ajutorul psihiatrului. Dar, clauzele penale prevăzute în Codul Penal îi împiedică pe mulți să se teamă de o eventuală condamnare. Această boală (numită acum o simplă orientare sexuală) este o tulburare mintală care se caracterizează prin abateri sexuale ale unui adult asupra copiilor.

În rândul psihiatrilor, opiniile privind pedofilia sunt diverse

Pană în anul 2008, cei mai mulți medici psihiatri considerau că pedofilia nu se poate vindeca. Mai apoi, alti medici au susținut că tratamentul pedofiliei este unul „dificil și complex”, de lungă durată și că acești indivizi nu-și pot opri pornirile sexuale. Astfel, pedeapsa cu închisoarea, nu poate vindeca sub nicio formă pedofilul pentru a-și suprima instinctele sexuale, este nevoie și de un tratament care să scadă nivelul de testosteron, care are ca efect diminuarea intenselor porniri sexuale.

Vedenskii, doctor în medicină, profesor, sexolog, expert în psihiatrie judiciară, declara că este o greșeală „sexualizarea precoce a copiilor”, care se evidențiază în ultima vreme (uneori chiar și la copiii de grădiniță – n.r), deoarece, acest trend este ignorat de părinți, care, din păcate, încurajează iresponsabil „maturizarea sexuală” a copiilor lor. Astfel, „copiii se comportă ca un adult, alterând personalitatea acestuia”.

„Copiii care nu au atins vârsta de 15 ani nu ar trebui încurajați să participe la show-uri unde se promovează sexualitatea. Acest lucru dăunează copilului și incită spiritele persoanelor cu tulburări sexuale. În condițiile actuale, când se permite accesul persoanelor la materiale video, care prezintă abuzuri sexuale asupra minorilor, o soluție rezonabilă pentru oprimarea incitării sexuale a pedofililor ar fi restricționarea accesului”, afirma Dr. Valeria Pascaru – Goncear.

Societatea actuală, tehnologizată, futuristă și foarte indecentă, admite din inconștientă sau conștient, că un copil abuzat sexual de un pedofil, este o acțiune care implică o „simplă orientare sexuală“. Așadar, pedofilii pot fi chiar lângă copiii noștri fără măcar să bănuim. Traumele psihice ale unui copil abuzat sexual sunt răni adânci în suflet, care nu se vindecă niciodată. Este o viață devastată, încă din copilărie.

Cine își dorește abolirea pedepselor pentru pedofili?

Este vina copiilor care și-au dat „consimțământul”?

Este vinovat un copil al străzii care a fost abuzat sexual de un adult?

Este Vanessa Springora vinovată că si-a dat „consimțământul” la vârstă de 13 ani?

L. Ciuchiță