Rechinii Deltei Dunării sfâşie săracii din Maliuc

Barosanii din Delta Dunării fac casă bună de ani buni încoace cu peştele braconat şi cu a sa piaţa neagră de desfacere. Pe vremea odiosului, spun oamenii din Deltă, nu a fost nicicând aşa. Dincolo de orice încălcare a legii, protecţia pe care aceştia o primesc de la apărătorii legii este un fapt dovedit şi extrem de nociv pentru comunităţile locale, chinuite oricum de autorităţile centrale care nu-i bagă în seamă. În comuna Maliuc, singura localitate din întreaga Românie unde localnicii nu sunt proprietari pe terenuri şi case, dezastrul este susţinut, cu sprijin politic, de „rechinii” Deltei Dunării.

Când vrei să vorbeşti de dedesupturile necurate care au loc în Delta Dunării, nu doar în ceea ce priveşte braconajul, reacţia autorităţilor te lasă mut. Una dintre cele mai apăsătoare probleme ale locuitorilor din comuna Maliuc o reprezintă construirea drumului judeţean care leagă localitatea de principalele artere ale ţării. După ce Consiliul Judeţean Tulcea, sub promisiunea demarării unor fonduri regionale în zonă, a dat o hotărâre de trecere a domeniului public judeţean în cel local, primăria Maliuc a preluat-o iar DC 2 a devenit drum comunal. Însă edilul din Maliuc nu poate înainta cu lucrările în privinţa proiectului de amenajare al drumului fiindcă se loveşte constant de cel puţin „un rechin”.

„Rechinii” Zibileanu, Miron Mitrea şi digurile lor

Constantin Zibilieanu pare un tip simplu la prima vedere, dar foarte abil atunci când a fost vorba să pună mâna pe averea ţării şi foarte bogat. SC Piscicola Tulcea SA însemna bazine goale pe care le-au concesionat sau închiriat mai mulţi oameni pricepuţi, „foşi directori care trăiau de pe o zi pe alta” cum îi place omului de afaceri Constantin Zibileanu să-i numească. O adevărată carcasă goală cu multe active în realitate. După ce a cumpărat vechea unitate de stat, Zibilieanu a reziliat cu toţi concesionarii contractul acuzându-i pe aceştia că nu şi-au respectat contractul de concesiune, substituindu-se de fapt în acest fel vechii societăţi. Între timp, afaceristul tulcean a schimbat destinaţia acestui tip de business de amenajare a spaţiului piscicol, făcând din aceasta în proporţie de sută la sută amenajări agricole. Or prevederile contractului de concesiune „nu îţi permit o astfel de abatere” ne spun surse din cadrul autorităţilor locale.

Consiliul Judeţean Tulcea, instituţie care era obligată prin lege să-l supravegheze şi tragă la răspundere pe Zibileanu, nu l-a verificat niciodată dacă acesta face piscicultură sau nu acolo unde pretinde că face. În prezent există nişte proiecte de renaturare a bazinelor piscicole la iniţiativa Uniunii Europene, însă domeniile lui Zibileanu nu fac parte din această categorie. „Nu ne interesează pe noi aşa ceva!” ne-a declarat acesta. Zibileanu are, doar pe drumurile judeţene, aproximativ 3 mile marine ceea ce înseamnă în jur de 6 km. Per total, acesta deţine cel puţin 30 de km de diguri de contur în zonă iar pentru ca o comunitate să aibă acces la un proiect de infrastructură, cum de altfel este şi drumul DC2 „e nevoie să mi se ofere ceva, nu să vând fiindcă şi eu la rândul meu am cumpărat aceste diguri”, ne-a spus răspicat omul de afaceri. În spatele său se află o caracatiţă uluitoare acoperită de interese ale unor oameni dintre cei mai influenţi în zonă.

Firmele pe care le controlează Zibileanu, şi anume SC Piscicola Tulcea SA, SC Constant Prod SRL, SC Pasaj Comalim SRL, SC Proiect Construct SRL şi Promex SRL toate au ca obiect principal de activitate cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase având un exerciţiu financiar contabil pe anul 2012 de aproximativ 2,4 milioane de euro cumulat. Într-o convorbire telefonică cu reporterul AncheteSpeciale Constantin Zibileanu nu părea să ştie ce cifră de afaceri a avut în ultimii doi ani SC Piscicola Tulcea SA, cea mai profitabilă companie pe care o administrează şi nici numărul angajaţilor declaraţi oficial la Registrul Comerţului. De altfel, cel mai mare proprietar de diguri din Delta Dunării este nimeni altul decât pesedistul Miron Mitrea, care deţine toate digurile din zona Obretin. Pentru a putea lăsa loc jafului public, statul trebuia să concesioneze terenurile fără digurile de contur, care trebuia să le păstreze în administrare. „Însă statul este cel mai mare hoţ” precizează surse din rândul anchetei. Din această cauză la Maliuc se ajunge doar pe apă sau, în situaţii excepţionale, cu elicopterul.

Platforma din Maliuc, în ilegalitate

Oamenii din Maliuc nu au acte pe terenurile pe care şi-au construit casele. Domeniul a fost trecut în administrare privată tocmai pentru a putea fi atribuit proprietarilor de drept. Însă aceasta nu poate fi făcută decât cu titlu gratuit. De ce nu poate fi vorba de vânzare, concesionare sau altă formă legală? Pentru că localitatea Maliuc nu a beneficiat de prevederile legii Hriscu, care a împroprietărit locuitorii din Delta Dunării. Oamenii nu pot obţine autorizaţie de construire şi nu plătesc impozite la Primărie. În afara celor 9 blocuri existente, pe întreaga platformă a localităţii Maliuc care se întinde pe o suprafaţă de are 17 ha de teren, tinerii lipsiţi de perspective se văd nevoiţi să îşi construiască case în mod ilegal, singurul lor mod de existenţă girat de autorităţile statului român.

„Oficial, nu există braconaj!”

Pescuitul electric este o obişnuinţă în Deltă. Hoţii de peşte sunt dotaţi cu bărci şi motoare mai performante decât cele ale Poliţiei şi celorlate autorităţi ale statului. Un organ de cercetare şi control care este obligat de lege să reducă braconajul confiscă anual, atenţie, raportat la cantitatea de peşte confiscat, cca 10 kg de peşte. „Fapt care confirmă că principalii braconieri sunt chiar ei, oamenii legii (lucrătorii din MAI – Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră, lucrătorii de la Garda de Mediu, magistraţi din parchete şi instanţe etc – n.r), pentru că pe ei nu-i controlează nimeni. Ceea ce înseamnă că nu există braconaj!”, ne-au declarat sursele noastre. Dovada cea mai elocventă o reprezintă prinderea la finalului anului trecut, în apropierea localităţii Cataloi, a şefului Gărzii de Mediu din Tulcea, comisarul George Petrovici. Acesta transporta cu un autoturism al Gărzii de Mediu cca 50 kg peşte care fusese braconat. „În ceea ce priveşte pescuitul electric nivelul corupţiei este atât de ridicat, încât sunt super protejaţi toţi care-l practică sau au foloase de pe urma lui”, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, un oficial al statului român. Poliţiştii Dragu Romulus şi Dragu Gelu din Maliuc au prins în flagrant în urmă cu trei ani un braconier care vâna peşte cu aparatul electric, incident care s-a soldat cu rănirea foarte gravă a celor doi lucrători de poliţie, hoţul fiind lăsat în libertate deşi fapta pe care procurorii au încadrat-o în dosar este tentativă de omor deosebit de grav. Nici până la această oră Parchetul nu şi-a finalizat ancheta, procurorul de caz Gheorghe Popoviciu din acest dosar fiind nevoit să părăsească oraşul în urma presiunilor la care a fost supus.

Tergiversarea dosarelor penale, o obişnuinţă de drept comun

Potrivit prim procurorului Ioana Olteanu de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, „cercetările au fost demarate faţă de Baccela Gerorge la data de 28.07.2010, ca urmare a unor plângeri formulate de agenţii de poliţie Dragu Gelu şi Dragu Romulus, care au solicitat verificări faţă de Baccela George pentru aceea că în noaptea de 27/28.07.2010, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au fost agresaţi de acesta cu ajutorul unei ambarcaţiuni, în timp ce a fost depistat executând activităţi de pescuit electric pe braţul Sulina al Dunării. La data de 3.09.2013 s-a dispus de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea trimiterea în judecată a inculpatului Baccela George pentru comiterea a trei infracţiuni de tentativă la omor calificat (în raport de trei victime – doi agenţi de poliţie şi un civil) şi o infracţiune de distrugere. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea există însă dosarul nr. 3828/P/2010, în care se efectuează cercetări faţă de Baccela George ş.a. pentru comiterea infracţiunii de pescuit, prev. de art. 65 al. 1 lit. a din OUG nr. 23/2008, în legătură cu depistarea de către agenţii de poliţie Dragu Gelu şi Dragu Romului a lui Baccela Geroge ş.a. în noaptea de 27/28.07.2010 pe braţul Sulina al Dunării, împrejurare în care au avut loc şi faptele cercetate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea în dos. nr. 556/P/2010. Dosarul nr. 3828/P/2010 nu este soluţionat”.

Poliţia din Tulcea stă cu „peştele” ascuns în frigider

Cu un nume parcă predestinat zonei Deltei Dunării, şeful Poliţiei Tulcea, comisar Oltu Viorel, prin purtătorul său de cuvânt, Daniela Condrea, s-a sforţat mai abitir ca niciodată să ne ascundă nişte informaţii de interes public care priveau faptele de braconaj şi de pescuit electric din ultimii trei ani de zile în zona pe care o păstoresc. Publicaţia AncheteSpeciale a fost pacălită iniţial cu unele răspunsuri formulate în sictir, după care, în mod cu totul grotesc, cei doi oficiali ai IPJ Tulcea au făcut o revenire de-a dreptul spectaculoasă la corecţia pe care mai marii din IGPR le-au aplicat-o. Iată aici dovada:

1 de 4

Mafia peştelui din Delta Dunării nu poate fi prinsă

Din judeţul Tulcea se iese pe trei căi: spre Constanţa, spre Bucureşti şi spre Galaţi. Dacă la fiecare din aceste drumuri s-ar face filtre sau razii la sânge, toţi cei care umblă cu peşte nefiscalizat ar fi prinşi. Dacă toate aceste lucruri s-ar întâmpla, ar exista peşte pe toate braţele, turiştii ar merge să pescuiască la undiţă în Delta Dunării, ar ajunge să îşi petreacă chiar vacanţe sau concedii in Maliuc cazându-se la pensiunile de aici, zona s-ar dezvolta şi ar fi în primul rând şi bani de investiţii. Pescarii cu plase din Maliuc îşi duc peştele prins la primele ore la chelhanaua din Gorgova şi primesc, pentru un kg de caras, 2 ron iar pentru unul de somn sau de şalău cca 10 ron, cel mai scump peşte. Un personaj celebru în Delta Dunării este şi un anume Florin Ghibanu, al cărui nume predestinat venea în plină perioadă de prohibiţie (cca 2 luni în perioada de primăvară – nr) să ia tone de peşte din zona Maliuc. Mai mulţi oficiali din rândul autoriăţilor locale spun că acest „obicei comunist de a da un telefon, tu fiind cine ştie ce şef prin Poliţie, Parchet, instanţă de judecată şi a primi peşte la orice oră din noapte şi zi pe care acest Florin Ghibanu l-a practicat cu vârf şi îndesat, este în continuare prezent şi nu va dispărea niciodată”.

Raport secret înaintat către DGA

Un raport secret înaintat (vezi în imagine) în urmă cu zece ani către Direcţia Generală Anticorupţie din MAI întocmit de unul din oamenii legii din Tulcea, un personaj cunoscut de toată lumea ca fiind corect, scoate la iveală faptul că orice act de corupţie este bine ascuns şi muşamalizat, lăsând loc jafului la drumul mare.

DGA_Delta_Dunarii