Este condusă spre larg, cinci zile pe săptămână, de 4 turbine englezești marca Rolls Royce și Pratt & Whitney care îi dau o forță de 60.000 de cai putere. Dacă-l asculți atent pe șeful tehnic al navei, căpitanul Marius George Ungureanu, în timp ce-ți arată fiecare funcționalitate a navei pe care trăiesc zi de zi aproximativ 250 de suflete, în condițiile în care el însuși conduce 4 carturi (1 cart e format din 10 militari navali – n.r) și e plătit cu puțin peste 1100 de euro/lună, îți vine să mărturisești că astfel de profesioniști trebuie să existe în orice structură civilă sau militară din țară. Deși recunoaște fățiș că nu stăpânește pe deplin fiecare detaliu tehnic al navei, care „încă-i oferă surprize”, căpitanul Ungureanu este, de departe, unul dintre cei mai importanți oameni pe care îi are nava de luptă „Regele Ferdinand” a României. Fără el sau fără o parte din oamenii lui, nava ar ajunge înapoi la țărm fără a mai putea participa la război.
La aproximativ 4 ani distanță de când a fost recondiționată, poate cea mai importantă navă de luptă a Forțelor Navale Române, fregata „Regele Ferdinand” a primit zilele trecute vizita mai multor jurnaliști dornici de a „gusta” pe viu o simulare a unei scene de război. În cadrul exercițiului denumit „Sea Shiled 2024” care se desfășoară pe parcursul mai multor zile a lunii aprilie, trupele speciale ale Ministerului Apărării Naționale împreună cu întreg echipajul de navă al fregatei militare române, la care s-au alăturat și alți parteneri NATO, au participat la o demonstrație de forță, cu muniție de război, în largul Mării Negre.
Senzația de a-i vedea și urmări pe viu pe militarii forțelor navale române a fost una de bun augur, doar că nu doar nava militară veche de 38 de ani ne-a insuflat o mică neîncredere, ci chiar o parte a echipajului de la bord, pe a cărui platformă staționa și un elicopter militar ai căror piloți nu ne-au putut spune în cât timp pot decola cu aparatul de zbor atunci când se dă o alarma de luptă. Bineînțeles, piloții nu au fost singurii care nu au putut oferi jurnaliștilor mai curioși din fire prezenți pe cele șapte punți ale „Regelui Ferdinand”, informații de bază despre cele două nave de război prezente în larg și capabilitățile lor de funcționare. Același lucru s-a întâmplat și când am vrut să aflăm despre o a doua navă a marinei militare, vânătorul de mine „Slt. Ion Ghiculescu” cum „ghicește el” minele de sub apă. Din nou, nimeni nu a știut să ne spună nimic legat de aspectele cele mai elementare ale navei.
Verva caporalului Pilaf de pe fregata „Regelui Ferdinand”
Prima acțiune demonstrativă oferită de organizatori jurnaliștilor îmbarcați pe vas a fost incursiunea trupelor speciale ale Ministerului Apărării de pe mare pe vas, o deplasare cu șalupa rapidă, în încercarea de a anihila grupările ostile care au capturat nava. Deși păreau bine antrenați și echipați precum celebrele trupe speciale americane SEAL, se putea observa, la tot pasul, o anumită stângăcie în execuția misiunii. Cel mai stăpân pe situație părea a fi liderul lor, un tânăr crescut și născut parcă pentru a aborda misiuni dificile cu cel mai înalt grad de risc pentru viața umană. Ne-a împărtășit tot ce i-am solicitat. Atunci când a avut loc instructajul și prezentarea strategiei de luptă, lângă una dintre cele două mitraliere semiautomate aflate pe nava de război, a apărut un militar cu nume cât se poate de sugestiv pentru forțele navale române: caporalul Pilaf.
L-am surprins în fotografii atunci când stătea cu spatele la noi, în special pentru a nu ne considera răutăcioși, în timp ce discuta aprins, la o țigară, cu colegii săi de navă despre datul zilei respective. În mod cât se poate de evident, dacă am fi vreodată atrași într-un război precum cel din Ucraina, pe tărâmul căreia se folosesc cele mai moderne arme din lume și au loc pierderi de vieți omenești de sute de mii de oameni de ambele părți, nu doar nava noastră de război ar fi făcută pilaf ci chiar o mare parte din teritoriul României. După ce l-am remarcat pe caporalul Pilaf, a început imediat simularea pentru doborârea unei ținte lansate în largul Mării Negre cu tunul de 76 de mm al fregatei. Deși, în descrierea pe care ne-au pregătit-o ofițerii fregatei militare la sosirea noastră pe vas, apărea ca fiind capabilă să lanseze torpile serioase inamicului, niciunul din cei doi comandanți de navă nu ne-au amintit de un astfel de exercițiu.
Ținta în care s-a tras cu tunul, rămasă neatinsă
Plasată la un kilometru doi de poziția navei din largul mării, militarii specializați cu astfel de arme au tras șapte opt focuri de tun la rând fără a nimeri, din păcate, ținta lansată de ei în apă. Semn că aceștia ori nu au putut s-o nimerească, ori, pur și simplu, nu au vrut să facă asta lăsând o nava bulgărească, care se aliniase la tragere, s-o doboare.
A treia acțiune gândită de forțele navale române a fost simularea unui exercițiu de tip apărare antiaeriană, însă două avioane de tip Șoim, atenție, doar două, care au trecut razant pe lângă nava de război plecată în larg pentru acest exercițiu, ar fi spulberat fără emoție mitralierele semiautomate instalate în apropierea cabinei comandantului și a echipajului de bord. Ca să nu spunem că ar fi scufundat fregata complet la lansarea unor rachete inamice. Despre a patra acțiune nici nu mai putem aminti, căci elicopterul militar Puma prezent pe navă a decolat la momentul la care nouă ni se prezentau, la primul nivel al navei, toate detaliile tehnice ale navei construite de englezi în urmă cu 38 de ani, din care primii 16 au fost anii în care fregata a fost construită piesă cu piesă, pentru a putea fi ceea ce este și reprezintă ea astăzi pentru Forțele Navale Române.
O navă care consumă, potrivit căpitanului Ungureanu, un as în materie tehnică, aproximativ 2,4 tone de combustibil pe zi – pentru producerea energiei electrice.
Altminteri, atât comandantul fregatei de luptă „Regele Ferdinand”, Florian Tudorașcu cât și șeful Statului Major al Forțelor Navale Române, comandor George Victor Durea, prezent și el la eveniment, ne-au lăsat impresia că nu sunt tocmai binevenite întrebările extrem de pertinente venite din partea publicației noastre. Nici măcar nu-l întrebasem ce soldă are și ce normă de hrană. După lungi insistențe adresate conducerii navei și nu numai ei, comandorul Durea a făcut posibilă, totuși, înlesnirea discuției transparente și libere cu șeful tehnic al navei, căpitanul Ungureanu. Însă aceasta ne-a fost întreruptă de către unul din organizatori.
