Premierul Victor Ponta nu va fi cercetat penal pentru plagiat, după ce magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis soluția de neîncepere a urmăririi penale contestată de către Adrian Răzvan Papahagi, George Mihail Neamțu și Augustin Minel Ofițeru la ICCJ.
Decizia este definitivă.
În iulie 2013, un procuror a respins o contestație similară, iar denunțătorii premierului au apelat la ICCJ care va da o soluție definitivă în acest caz.
În luna iunie, avocatul denunțătorilor lui Victor Ponta a contestat, în cazul plagiatului, la procurorul superior celui de caz soluţia de neîncepere a urmăririi penale (NUP) primită de premier, pe motiv că procurorul de caz a administrat probe fără să înceapă urmărirea penală şi a preluat integral expertizele Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Totodată, avocatul celor trei denunţători a solicitat, astfel, infirmarea soluţiei de NUP, redeschiderea dosarului de plagiat, dar și începerea urmăririi penale pe numele prim-ministrului şi administrarea legală a probelor propuse.
Denunţătorii susțin că, din cele 292 de pagini ale lucrării “Răspunderea în dreptul internaţional umanitar”, publicată de Editura Universul Juridic în 2010, care îi are ca autori pe Victor Ponta şi Daniela Coman, “un număr de 113 pagini nu constituie o operă de creaţie originală proprie, ci reprezintă o însuşire frauduloasă a produsului de craţie intelectuală a patru autori”.
Procurorul de la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a arătat în rezoluția prin care a dispus NUP că nu se confirmă faptul că premierul Victor Ponta a plagiat în 113 pagini din 292 ale lucrării.
“În urma analizei comparative a operelor s-a constatat că lucrarea în litigiu are o structură proprie, care exprimă amprenta personală a autorului şi nu se aseamănă ca tot unitar cu vreuna din lucrările presupuse a fi plagiate”, se precizează în rezoluție.
Unii dintre autorii cărților pe care Victor Ponta ar fi plagiat au fost audiaţi. Ion Diaconu a declarat în faţa anchetatorilor că “nu consideră că drepturile şi calitatea de autor au fost însuşite sau prejudiciate prin publicarea lucrării “Răspunderea în dreptul internaţional umanitar” şi că nu doreşte să facă plângere, pentru că nu a fost prejudiciat. Totodată, Vasile Creţu a arătat în timpul anchetei că nu este interesat de împrejurarea dacă şi în ce măsură cartea sa a servit drept inspiraţie altor autori care s-ar fi folosit de aceasta şi nu are pretenţii.
